Eu, pixul si o coala de hartie

Faldurile rochiei asteptau sa fie aranjate. Cu un aer inocent, Deea privea prin geamul troleibuzului, orasul ce i se deschidea prin intermediul luminilor. Trecuse o alta zi. Zi pe care o va descrie unei bune prietene la telefon. Privea uneori gales agenda asezata deasupra gentii sale. Si se juca din cand in cand cu pixul. Posibil ca ideile sa-i fi venit in minte precum o ploaie calda de vara. Discutia se terminase.
Privi atent in jur. Si incepu istorisirea. De data aceasta, cuvintele isi gasira locul pe o pagina goala in agenda. Nu mai zburau liber in aer pentru ca in secunda urmatoare sa nu mai fie acolo. Sa nu le mai poata cuprinde inca o data esenta. Erau ale ei. Ii apartineau. Se simtea confortabil in acel spatiu public ce se inchidea incet pe scaunul pe care statea. In perimetrul respectiv isi gasi coordonatele creatiei.
Pe furis, am incercat sa-i cuprind gesturile. Era absorbita. Prinsa in ceea ce i se deschidea doar ei.
Stateam si analizam. Zambeam gandului de a avea si eu un pix si o coala de hartie. M-am revazut stand pe scaunul din autocarul ce ma ducea spre aniversarea dragei mele Moni. Zapada parea mai alba in lumina soarelui. Priveam peisajul ce mi se oferea linistit privirii. Asteptam cu nerabdare sa pasesc din nou pe strazile orasului meu de suflet. Simteam cum noi idei imi veneau in minte. Trairi amestecate. Idei legate de dizertatie combinate cu versuri. Simteam ca nu pot pot pierde ceea ce-mi trecea prin cap. Am scos caietul din geanta si pixul. Sunt doua obiecte de care nu ma despart. Se afla mereu pe lista mea cand plec in vreo calatorie. Pe ritmul melodiilor din Ipod, muzele roiau fericite in jurul meu. Notitele de atunci mi-au servit cu drag la scrierea dizertatiei, desi nu le-am introdus in aceeasi forma in lucrare. Iar alte postari ulterioare pe blog s-au nascut atunci.
Pornind de la un pix si o coala de hartie, stiu ca pot zbura liber. Sunt instrumentele oarecum primitive de comunicare. Imi place mirosul pastei de pix. Imi place sa aud fosnetul hartiei umplute cu idei. Asa cum imi place senzatia pe care o am cand trec cu privirea peste ceea ce am creat.