Realizez ca oricat de mult as incerca sa ma adaptez unei anumite situatii, sufletul meu doreste altceva. E ca si cum inima in bataile sale rosteste clar: iubirea e aici. Stiu ca mi-am ales prost meseria, ca nu fac ceea ce doresc de fapt. Ca mi-am irosit 4 ani din viata plus inca unul si jumatate ca sa prind cate ceva din farmecul comunicarii si tot nu m-am rupt de jobul actual. Sunt un outsider. Care creeaza doar virtual.
Ultimei mele peripetii in mediul real i s-a facut urmatoarea caracterizare: "doar nu crezi ca aia stau ca sa citeasca "romanul " tau, scris pe peronul unei gari, in asteptarea trenului. Fii mai expeditiva, in exprimare." Partea proasta este ca atunci cand sunt expeditiva, mi se spune sa pun mai multa vorbarie. Concluzia e urmatoarea: trebuie sa folosesc o exprimare expeditiva mai pe larg. :D (cum o fi, nu stiu, dar ii dau eu de cap). Daca aveti vreun exemplu de acest gen, va rog sa-mi dati de veste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu