"-Was haben sie heute?
M-a infricosat preludiul acesta sase ani. Cum sunt in banca I, trebuia sa raspund mai intotdeauna:
-Das Haus!
-Magarule!...Asa se raspunde?
-?...
-Se raspunde cu o propozitie intreaga. De cate ori sa-ti spun? Was haben sie heute?
-Haben sie heute: Das Haus!
-Asa se raspunde?
- ...o propozitie intreaga, baigui eu.
Sub propozitiile, privirile si proportiile profesorului de germana, uitam tot.
-Iesi la lectie. Unde e caietul?
In caiet se aflau transcrise - cu litere "nemtesti" - cateva duzini de cuvinte pe care trebuia sa le invatam.
-Drumul?
-Weg!
-Articolul...
-Der Weg?
-Das!...magarule.
-Podoaba?
-Ss..raf?
-Cum Schraf? Podoaba!
-Stiu ca incepe cu s, incercam sa-l imbunez. Atunci ma ajuta:
-S...sm...sm...
-Schumf? ezitam eu.
-Der Schmuck!, magarule.
-A sti!
-Wissen.
-Zi-l tot.
-Wissen, wust, gewusten.
-Cum face subjonctivul pasiv, persoana a III-a plural?
-?
-La loc. Trei..."
(Romanul adolescentului miop -Mircea Eliade)
Acest pasaj mi-a amintit de zilele de liceu cand invatam germana. Florimelu stie cel mai bine. Si desi este o limba straina greoaie, sa stiti ca are farmecul sau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu