Observ ca fara sa vreau intalnesc oameni cu care am mai multe lucruri in comun decat mi-as fi putut imagina vreodata. Sau poate ca Dumnezeu i-a scos in drumul meu pentru a sta la povesti frumoase despre viata.
Nu stiu cum ati copilarit, insa, eu am avut parte de farmecul povestilor si a znoavelor spuse la lumina lampii cu gaz si a caldurii oferite de soba, in timpul iernilor. Am simtit magia oamenilor de la tara, a celor dintr-o bucata, cu obrajii brazdati de soare si de vant. Si am iubit fiecare clipa acolo. Chiar imi pare rau ca nu pot sa ajung des la mamaia. Deh, tataicii mei dragi ma vegheaza doar de sus.
De la acei oameni am invatat multe lucruri frumoase si am apreciat simplitatea vietii oferite. Am cele mai deosebite clipe drept amintiri din acele locuri. Poate de aceea, magazinele bio ma lasa rece, caci servesc un concept de care eu ma bucur gratuit cand imi aduc parintii fructe si legume de la mamaia din gradina.
In ce priveste mancarea gatita de mamaia, doamne o minunatie, mancare gatita in cuptor servita cu paine scoasa din tzast. V-ati linge pe degete...
Ce alte minuni mi-a mai oferit viata la tara? Libertate totala, vai splendide, vii, copaci tocmai buni de cocotat, un circuit intreg de pasari, vaci, magari si alte vietuitoare, neuitatul Covrigel (ce am mai exersat sarituri vazute sub cupola circului:D) si pe langa toate acestea: "voi si acareturile voastre... ca multe mai aveti" (una dintre frazele des rostite de mamaia mea draga).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu