Cine considera ca n-a facut macar o nebunie la viata lui inseamna ca este o persoana foarte calcuuuuulaaaaaatta. Nu spun altceva, caci stiu cum este sa intri in categoria celor care nu au facut asta sau cealalta chestie. Am trait acel moment la primul curs de la master cu domnul Popescu (super om, cu un aer a la Toma Caragiu si un simt al umorului care te facea uneori sa spui in gand, replica aceea minunata: "Asa este in tenis!" - ca-n viata, as adauga).
Mergand mai departe cu ideea nebuniei, admit ca am facut cateva nebunii (de om calculat din fire, dar care in ultimii ani experimenteaza sentimentul placut de a nu mai calcula atat de mult; exact ca-n faza: mai rar, ca-i mai dragut).
In general, nebuniile mele majore privesc artele. Ai mei, imi cunosc pasiunea pentru albume de pictura, carti, cd-uri cu muzica, filme si las lista deschisa (cu spatiul de depozitare al lor stau prost; prevad ca ma voi apuca din nou de desenat piese de mobilier interior, daca nu o voi face chiar eu). O nebunie actuala este aceea ca m-am apucat sa citesc (desi timpul este prea compactat in viata mea) 4 carti si toate imi "ranjesc" in fiecare dimineata de pe birou. Toate sunt diferite si acopera arii de interes opuse. Intrebarea este cand le termin. 2 sunt romane si celelalte hai sa le zicem de plaisir.
Adevarul este ca vechile obiceiuri mor greu. Odata intrat in piele gustul pentru lectura sau pentru orice alta forma de arta, nu prea mai poti scapa de el. Te urmareste oriunde te-ai afla. Si da, le am din copilarie aceste mici nebunii placute.
Zilele trecute, spre exemplu, bucuroasa ca nu mai imi canta cucul in portofel cantishelul trist legat de bani, mi-am facut cadou inca 2 carti. Mi-a placut fata dragei mele mame la vederea lor. Eu, ca o floricica zambeam toata de bucurie, in timp ce ma descaltam, iar mami incet grai:
"- Acelea sunt cartile tale sau ale lui Horatiu?
- Ale mele.
- Altele?
- Da." si o zbughii precum Bugs Bunny in camera.
O nebunie pe care am facut-o anul trecut, in octombrie, a fost aceea de a trece dincolo de prejudecatile legate de intalnirile cu persoane cunoscute in mediul virtual si de a lega prietenii. Pana atunci am auzit tot felul de opinii, de genul, pe net stau multi psihopati, idioti, cretinei, disperati si lista apelativelor de genul acesta ar putea continua la nesfarsit. Daca prin anii '90, oamenii dadeau tot felul de anunturi la matrimoniale care de care mai frumos pigmentate cu termeni, care te faceau sa razi la citirea lor (si chiar sa-ti imaginezi cum arata fizic persoana care gandeste intr-o asemenea maniera), acum razi pe net, pe diverse site-uri de retele sociale, cand observi mesajele postate in dreptul anumitor profiluri, dar si cand vezi imagini mai "sexoase". Traiasca sexul, mai! Ideea sexului vinde de prea multa vreme, iar sexul combinat cu umor poate fi chiar "mortal", in final.
Ok, asa cum ma stiu prietenii vechi (copilaroasa, nu pusa pe nebunii, mai degraba pe shotii), am lasat gandurile de mai sus deoparte si am "spart gheata" cu o persoana care mi s-a parut ca scrie nu bine, ci foarte bine pe blogul sau. Zis si facut. Intalnirea cu persoana care s-a dovedit a fi mult mai deosebita in realitate decat era pe net, a decurs foarte bine. Am constatat ca am fost chiar pe aceeasi lungime de unda, in privinta surprizelor oferite unul altuia, timp de 3 zile. La final, cel mai minunat moment a fost acela al oferirii de cadouri.
Astazi, pot afirma, ca nebunia a fost una frumoasa si daca n-as fi facut acel pas as fi pierdut un om cu adevarat deosebit. Numele lui: Lil'Bro'. Un obicei ce ne leaga in prezent: oferirea de cadouri. Si obligatoriu fiecare intalnire a noastra este presarata cu multe zambete.
Ce nebunii voi mai face?
Le tin in secret.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu