Nimic mai mult. Eurovisionul a oferit anul acesta poate cea mai transparenta regula ce nu este scrisa in regulamentul oficial: "Esti vecin cu mine, ce bine pentru amandoi. Convietuim in liniste. Nu-mi esti simpatic, te-ai ars."
Chiar daca am avut o melodie buna, n-am insemnat nimic acolo pe scena. Ideea ca muzica uneste bariere culturale si lasa in urma orice forma de discriminare nu s-a simtit deloc prezenta la Moscova. Rusii tot rusi raman. Tot smecheri si tari pe harta lumii. Iar noi, prea mici pe harta Europei. Cine suntem noi, in fond?
O tara cu oameni frumosi, aruncata pe harta lumii din care s-au infruntat altii in istorie. Decorata cu munti imbracati in verde, cu ape ce curg lin si cu Dunarea care se rasfata pe taramul nostru. Cine sunt rusii? Una din puterile lumii vechi si actuale. Si uite cum se inchide cercul...
Au fost cantece de tot rasul din partea multor tari participante, au fost si unele bune, insa, Islanda va avea cu siguranta un hit international dupa aceasta editie. Victoria Norvegiei a fost una dictata politic, nu din punct de vedere al calitatii cantecelului. A fost o melodie usurica rau de tot.
Ca am reusit sa ne plasam pe locul 19, inseamna ca avem ceva de spus si ca nu vom renunta la visul de a aduce Eurovisionul acasa. Elena Gheorghe a fost oricum la fel cum o stim: profesionista. Sfatul meu pentru expertii din cadrul organizatorilor de la noi: scoate-ti artileria grea la inaintare, avem artisti foarte buni, voci la fel de bune - daca tot vreti sa ramaneti nationalisti, daca nu, lasati-i pe Biondo sa umple scena cu vocile lor.
Cel mai curajos moment al intregului spectacol a fost reprezentatia celor din Moldova. Mi-a placut. Felicitari! Le-ati tras-o rusilor pe romaneste! Prin intermediul unei hore, o parte incredibil de veche din sufletul romanesc. Pentru curaj, jos palaria! Politica nu te face sa simti, sa vibrezi, muzica da.
Pana la anul, va las gadilati de:
Respect!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu