Cand totul ti se pare normal, intrat in obisnuinta, constati ca de fapt nu este asa. Ca multe aspecte ale realitatii imediate sunt doar de fatada. Fragmente. Raspandite. In jurul tau. Fragmente ce vor sa fie adunate pentru a deveni un intreg.
Privesc adeseori ceea ce ma inconjoara si incerc sa cuprind lumea in propriile maini. Insa, e prea mare si sub greutatea ei, ideile noastre pot fi strivite...sub forma unor etichetari care de care mai consistente. Cu un continut uneori dificil de digerat.
Sunt atatia care alearga dupa persoana potrivita, dupa suportul financiar potrivit, dupa masina potrivita, dupa iubirea potrivita, care-si planifica momentul acela potrivit, care alearga intr-un suflet dupa efemer. Incet pamantul se misca. Cu noi, cu tot. Fara sa ne intrebe:"E oare potrivita miscarea mea?" (chiar si atunci cand ne zgaltaie, nu ne putem supara pe ale sale trepidatii; danseaza pe muzica compusa de el).
Potrivit? Vom putea schimba ceva in viitor cu o asemenea atitudine? Nici sa gandesti potrivit nu trebuie luat in calcul. A fi avandgardist presupune a fi in stare sa te adaptezi noului constant, sa modifici stari, atitudini, in lipsa vreunui decret. Sa fi Tu. Deschis in fata lumii care continua sa vorbeasca fara noima, pentru ca asa-i sta in fire.
Pe gaura cheii, le place unora sa se uite, neluand in calcul faptul ca si ei pot fi oricand in spatele unei usi inchise, dar care se afla in vizorul altora, tot curiosi. Potrivit etichetam...gandind ineficient. Lasand deoparte acele erori aproape insesizabile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu