Alegeri

Cineva m-a intrebat daca imi place ceea ce fac si daca merita sa aleaga acelasi drum profesional ca mine. I-am spus ca nu merita. Si ca ar trebui sa alegem in viata atat cu mintea, cat si cu inima.
In urma cu aproape 1 an si jumatate, am ales sa abandonez domeniul meu de suflet, sa sfidez dinamica lucrurilor si sa merg pe alt drum. A fost poate cea mai dificila decizie pe care am luat-o vreodata, deoarece am renuntat la oameni pe care inca ii mai iubesc si carora le mai aud din cand in cand vocea la telefon, am renuntat la ceea ce-mi placea cu adevarat sa fac. O fosta colega m-a intrebat dupa ce am demisionat de ce am ales sa plec. In momentul in care simti ca peretii de la birou se tot strang, ca nu mai ai timp pentru nimeni drag tie, daramite pentru tine, cand totul se reduce la serviciu, este momentul sa te asezi si sa reflectezi asupra a ceea ce-ti ofera ziua de azi si cea de maine. Asta am facut, am incercat sa cern prin propriul filtru al mintii situatia in sine si sa astern lucrurile in mod firesc. Sa ma bucur de timpul liber, de aerul proaspat, de plimbari in parc, sa nu-mi mai dezamagesc parintii prin lipsa prezentei mele la evenimente familiale, sa reusesc sa nu-i mai spun iubitului meu ca nici azi n-o sa ne vedem, sa incep sa ma intalnesc din nou cu prietenii. Ce mi-a oferit plecarea? Multe lucruri frumoase si prietenii cu oameni absolut deosebiti. Noi senzatii si un imens gol ca mi-am ratat profesia. Sper doar ca voi recupera in anii ce vor veni placerea ratacita.
Daca in facultate mi-am dorit cu ardoare sa fac parte din bransa publicitarilor, pasii m-au purtat apoi catre un domeniu la care nu m-am gandit ca-l voi aborda vreodata. Desi, mi-am dorit in permanenta o reconversie, alegand sa aprofundez publicitatea prin studiu, usa trantita in nas la inscrierea la master in cadrul aceleasi facultati absolvite a fost bobarnacul care m-a stimulat sa nu renunt la vis. Timp de 2 ani am intrat doar pe locurile cu taxa si am spus pas dintr-un simplu motiv: profesorii din comisia de examinare mi-au demonstrat ca nu stiu sa aprecieze un om creativ cand il vad, nu stiu sa simta ideile bune si nici sa faca munca cu sufletul. Le-am privit ranjetele si am realizat cat sunt de mici ca oameni, chiar daca unul dintre ei este un bine cotat specialist in domeniu cu numeroase articole si lucrari publicate.
Mi-am zis in sine : "Daca voi nu ma vreti...nu va faceti griji exista si alte unitati de invatamant in tara care sa-mi ofere ceea ce doresc". Si da, am reusit la a treia incercare sa urmez un alt program de master la o alta institutie, program care imbina placerea de a crea cu pragmatismul. Cu ce am ramas in urma absolvirii? Cu draga mea prietena Moni, cu Ele, Iulia si Catrinel. Si cu intalnirea unor profesori minunati din multe puncte de vedere. Cunostinte? Nu atat de multe. Mai am acum chef sa lucrez in publicitate? NU. Imi doresc sa devin scriitoare. Si sa ajut in continuare oamenii sa fie mai buni in fiecare zi.