miercuri, 13 mai 2009

Instantanee - dans in mijlocul naturii (I)

Text scris intr-o jumatate de ora lecturat in urma unui concurs lansat pe blogul personal, de unul dintre cei mai buni artisti autohtoni: Tudor Chirila


Motto: "Si cand crezi ca stii totul, opreste-te si mai gandeste-te un pic. Esti un fragment purtat de viata. Pe un drum. Cu suisuri si coborasuri. Esti un pelegrin."

Inca un drum pe ale tarii meleaguri. Ma imbie verdele risipit in aceste zile in natura, sa tot fug din orasul gri, pierdut in starea sa cuprinsa in straturile de beton, lipsit de acel aer cool.
Cu gandurile aiurea, ii zambesc lui Andrei, care fredoneaza stangaci “Say You, Say Me” a lui Lionel Richie, in timp ce conduce Broscuta. Doar cerul albastru intrerupt de nori mari albi si pufosi ne calauzeste fragil in drumul nostru. Deschid geamul. Raze de soare jucause danseaza in jur.
Cu mana dreapta incerc sa prind una din zbor si sa-i cuprind sclipirea pentru o clipa. Nereusita. Timpul se scurge incet. Frumos.
Alexa incepe sa spuna bancuri cu iepurasi. Rasete. Incepe distractia!
Am uitat de slujba, am uitat de tot si de sunetul obositor al telefonului care azi se simte si el in vacanta. Ura! Am castigat. Libertate. Poate asa se simte si copacul de pe marginea drumului, in vreme ce ramurile sale danseaza pe un ritm necunoscut noua.
Campia ce ni se prezinta in toata splendoarea ei, ne face sa ne simtim mici in preajma sa. Case ici si colo.
Broscuta simte si ea veselia. Parca pluteste pe un traseu al fericirii. Rescrisa la fiecare miscare si kilometru strabatut. Destinatia noastra: timp pierdut cu sufletul. Asta ne-am propus, caci rar obisnuim sa facem lucruri fara a fi atent alese, rasucite pe toate fetele si apoi asezate intr-un maret plan cu n subpuncte. Fermecati de peisajul oferit de natura, incercam sa surprindem din mers cat mai multe instantanee cu aparatele foto. Parca am fi niste chinezi, doar fetele ne dau de gol: suntem balcanici.
Paul se stramba. Precum un clovn (imbracat zilnic in haine de consultant in domeniul bancar). Cine nu-l cunoaste in particular, poate spune oricand despre el: “Ce tanar scortos, domnule! Scortos, nu gluma!”. Realitatea este alta. Este cel mai comic om pe care-l cunosc. Pus mereu pe sotii, care-ti fac burta sa tresalte de atata ras.
-Stiti ce se spune cand natura te cheama?, zise deodata Alexa.
-Ce? rosti Andrei.
-Buda este alaturi de tine. Trebuie doar sa crezi, adauga Alexa razand.
-Sa-nteleg ca trebuie sa facem un mic popas si sa ne descatusam, luand pulsul naturii intr-un mod firesc? spuse Andrei.
-Exact.
-O sa vad cum facem. Dupa cum vezi nu este niciun copac prietenos la orizont.
-Am rabdare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu