Motto: "Sa crezi ca la capatul unui drum nu te afli in fata unui final, ci a unui nou inceput."
Nu stiu cum se face, dar in ultima vreme experimentez starea de melancolie. Am observat-o si la draga mea prietena, Moni si nu numai. O fi din cauza aerului ori a locului in care ma aflu si pe care-l percep sub forma unui imens corset ce-mi sufoaca trairile. Un loc ce nu-mi mai satisface curiozitatea, un loc in care mai raman doar pentru ca am aici familia si prieteni dragi. Restul este doar o umplutura ce-mi imbraca zilele.
Mi s-a spus adesea ca sunt o persoana optimista ce aduce noroc celor din jur. O persoana cu care ar vrea multi sa semene. Invidiata pentru ca vrea si poate sa schimbe cate putin lumea din jur. Invidiata pentru ca atrage priviri admirative, desi nu arata precum "Frumusica", dar si pentru ca este capabila sa se inteleaga si cu cei mai greu de suportat oameni. Cineva m-a intrebat care este ingredientul cu care reusesc sa atrag oamenii. Posibil sa fie modul in care vorbesc ori zambesc. Posibil sa fie adevarat ceea ce un domn in varsta mi-a spus candva: "Aveti o fata de om bun. Si o voce de inger."
Nici eu nu stiu cu aproximatie in ce consta farmecul meu personal si nici de ce ne dorim uneori sa fim in "pantofiorii" altora. Oricand ii voi prefera pe ai mei deoarece sunt buni pentru drumuri lungi si rezistenti in fata obstacolelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu