Poate imi voi implini si eu micul meu vis legat de orasul meu de suflet. Am inceput lupta.
luni, 4 mai 2009
Aproape de nori
Cam asa as descrie in doar cateva cuvinte excursia pe ale tarii minunate meleaguri din scurta vacanta de 1 mai. Alaturi de cativa oameni dragi am petrecut si ne-am lasat impresionati de frumusetea neslefuita a naturii. Recunosc ca am plecat la drum cu sufletul sfasiat in mici fragmente si n-am reusit sa ma adaptez intru totul si sa simt clipa asa cum ar fi trebuit, dar atunci cand pierzi ceva foarte drag, cand pierzi un anumit echilibru oferit constant in viata, sa zicem ca esti acceptabil ca om de catre ceilalti din jur. Au fost momente de nota 10 plus condimentate din plin cu adrenalina pe ruta Olanesti-Sibiu-Transfagarasan-Olanesti. Am vazut zapada si am simtit raceala ei in propriile-mi maini. Am privit muntele de aproape. Si mi-a placut senzatia aceea de libertate totala ce ti-o ofera peisajul montan. In sus cerul, in jos haul de un verde fabulos. Puteai spune la un moment dat ca esti capabil sa atingi norii fara prea mare efort. Doar suntem si noi o parte interesanta in aceasta lume firava. In fata muntelui, ne-am simtit mici, pe crestele sale insa, am avut impresia ca suntem in stare sa infruntam orice. Aer rece si oxigen 100%. Am experimentat multe senzatii noi, precum si un mic shopping la Sibiu (balerinii din cutii stiu ei ceva), asezonat cu o portie de salata ce mi-a lasat impresia ca am iesit precum o miorita bleaga la pascut intr-un restaurant ce da impresia ca este de fitze (afara este vopsit gardul inauntru.....lipsa de creativitate culinara). Am trecut iar pragul atelierului de ciocolata Bur Chocolat pentru a marca momentul meu dulce in Sibiu si am vorbit pret de cateva minute (fara sa stiu) printre diverse arome si bomboane de ciocolata cu persoana ce a stat in spatele ideii respective. Abia la sfarsit am aflat ca este managerul atelierului. Mi-a placut marturisirea sa: "Pur si simplu mi s-a pus pata. Am plecat din Bucuresti si am venit aici." Wow! Nimic nu este intamplator. Momentul conteaza. Si curajul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu