Daca saptamana trecuta mi-a oferit 50% zile negre si 50% zile absolut magnifice, dupa o scurta rumegare interioara a celor rostite de draga mea prietena Flori, mi-am reluat starea initiala de om cu zambetul pe buze.
Stau si ma intreb pana cand o sa mai fiu pentru cei dragi inimii mele persoana mereu optimista, cea care insufla numai lucruri pozitive si te face sa te intrebi constant:"Oare exista si astfel de oameni? Care este secretul din spatele atitudinii lor?"
Faptul ca sunt o particula insignifianta din aceasta lume conteaza prea putin fata de fericirea celor care-mi fac bataile inimii sa sune mai frumos. Daca pana acum am urmarit niste "mori de vant" in drumul meu prin viata, de azi am hotarat ca visele proprii sa prinda aripi. Totul a stat in fata mea si n-am stiut cum sa privesc. Schimb perspectiva. Asa ca am inceput cu un vis, cel mai greu dintr-un simplu motiv: sa demonstrez celor din jur ca pot obtine si cel mai dificil lucru cu putinta, ca pot lupta impotriva raului cel mai mic razand. Si cum "prada" e mai buna decat vanatoarea...multe se vor modifica in urmatoarea perioada de timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu