Discover yourself through small fragments. Enjoy pushin' the limits...
sâmbătă, 28 februarie 2009
Roll over it
When your soul is far away from your home
When your heart feels empty in this world
When you walk alone in the crowd
Thinkin' about somewhere
Roll over it.
When you sit and wait for that
Someone
Who makes you smile
Everytime you pass by him
Knowin' that he doesn't feel the way you do
Simply move on.
When you think that you're lost
In this crazy world...
You better think again
Let yourself roll with it.
Cui nu-i place acest joc...
poate sa treaca linistit pe scaunel si sa admire privelistea.
Pentru plangaciosii de meserie
Ma regasesc in cuvintele mai sus mentionate. Am trait timid si calculat. Doar in ultima perioada am schimbat foaia. Am renuntat la placerea de a-i ajuta pe multi dintre cei care se afla in jurul meu sa-si implineasca visele, sa le spun unde gresesc si cum ar trebui sa corecteze lucrurile pentru a reusi. Am renuntat sa ma mai incarc cu problemele altora, doar pentru ca sunt fie grabiti, fie n-au chef sa le rezolve singuri sau cine mai stie ce alt motiv care ii determina sa apeleze la mine constant. Da, nu mai sunt consilier de "profesie", astfel ca multi dintre cei pe care i-am ajutat se afla in prezent sub o anumita stare de soc. Cum nu va place noua Eu? Ei bine, a venit vremea sa gandesc si eu egoist ca si voi, nu credeti? Sa-mi trezesc visele puse odinioara on hold si sa le dau drumul sa zboare. Sa nu-mi mai las propria persoana sa vegeteze linistit pe ultimul loc al vietii sale. Deacum incolo, problemele voastre sunt on hold pentru mine. Eu plec in vacanta visurilor mele. Bye!Bye! Si inca un mic amanunt: imi inchid telefonul pentru voi.
Pentru plangaciosii de meserie
Ma regasesc in cuvintele mai sus mentionate. Am trait timid si calculat. Doar in ultima perioada am schimbat foaia. Am renuntat la placerea de a-i ajuta pe multi dintre cei care se afla in jurul meu sa-si implineasca visele, sa le spun unde gresesc si cum ar trebui sa corecteze lucrurile pentru a reusi. Am renuntat sa ma mai incarc cu problemele altora, doar pentru ca sunt fie grabiti, fie n-au chef sa le rezolve singuri sau cine mai stie ce alt motiv care ii determina sa apeleze la mine constant. Da, nu mai sunt consilier de "profesie", astfel ca multi dintre cei pe care i-am ajutat se afla in prezent sub o anumita stare de soc. Cum nu va place noua Eu? Ei bine, a venit vremea sa gandesc si eu egoist ca si voi, nu credeti? Sa-mi trezesc visele puse odinioara on hold si sa le dau drumul sa zboare. Sa nu-mi mai las propria persoana sa vegeteze linistit pe ultimul loc al vietii sale. Deacum incolo, problemele voastre sunt on hold pentru mine. Eu plec in vacanta visurilor mele. Bye!Bye! Si inca un mic amanunt: imi inchid telefonul pentru voi.
Fire rocks
Acum cativa ani credeam ca oamenii deosebiti sunt greu de intalnit, ca reprezinta un X mai dificil de explicat in viata asta. Intre timp, ecuatia a fost data peste cap si prin anumite miscari circulare ale limbilor ceasornicului am ajuns sa cunosc nu doar unul, ci mai multi oameni ce se inscriu in aceasta categorie. Admit ca toata aceasta chestie m-a uimit si m-a facut sa spun ca distantele geografice pot fi atat de mici atunci cand petreci alaturi de astfel de persoane, incat ai impresia ca secundele sunt precum anii. Iar trairile intense.
In urma vizionarii unui mic show TV, am realizat ca in ianuarie am trait timid (dar frumos) la Sibiu alaturi de o mana de oameni absolut deosebiti. Cunoscandu-i in spatele culiselor, pot afirma ca sunt dementiali, frumosi, savurosi, ca nu lasa timpul sa treaca fara un zambet ori vreo peripetie, ca nu-si ascund vreun defect, din contra defectele ii fac sa para si mai fermecatori. Si mai ales nu renunta sa fie asa cum sunt.
Pe scena, pot fi pentru multi bestiali, cool, nebuni, meseriasi si lista ar putea continua la nesfarsit. Cine sunt ei? See them at www.crispus-art.com.
In urma vizionarii unui mic show TV, am realizat ca in ianuarie am trait timid (dar frumos) la Sibiu alaturi de o mana de oameni absolut deosebiti. Cunoscandu-i in spatele culiselor, pot afirma ca sunt dementiali, frumosi, savurosi, ca nu lasa timpul sa treaca fara un zambet ori vreo peripetie, ca nu-si ascund vreun defect, din contra defectele ii fac sa para si mai fermecatori. Si mai ales nu renunta sa fie asa cum sunt.
Pe scena, pot fi pentru multi bestiali, cool, nebuni, meseriasi si lista ar putea continua la nesfarsit. Cine sunt ei? See them at www.crispus-art.com.
joi, 26 februarie 2009
miercuri, 25 februarie 2009
Intoarcerea cea mai cea dintre toate celelalte intoarceri
Nu-mi vine sa cred ca in goana dupa rating, posturile TV ofera spatii intregi de emisie unor pseudo-oameni (caci vedete nu le pot spune). Sunt adevarate personaje care ar fi fost bine captate in schite de catre I.L. Caragiale (daca ar mai fi trait). Cu vorbe mari la purtator si un stil vestimentar asezonat cu putina atitudine beton marca populara de la noi, ei continua sa apara la televizor. De la pitzipoance la pitziponci totul se desfasoara in fata ecranului cu intensitate. Iar limbajul lor... demonstreaza clar ca limba romana a fost ingropata demult. Este o necunoscuta pentru ei. Cum de reusesc manageri, producatori, directori ai posturilor TV, realizatori de emisiuni sa se lase convinsi de credibilitatea acestora constituie o enigma pentru mine. Se pare ca s-a uitat definitiv esenta a ceea ce inseamna sa faci jurnalism. Cultura e ingropata, iar prostimea este promovata si chiar ridicata constant la rang de valoare. Nu stiu cate vreme voi mai fi un mic procent din cei care creeaza audiente pentru posturile TV, dar este posibil sa gasesc alte alternative de informare si de culturalizare mult mai bune si captivante. Nu de alta, dar sa stau si sa aud cum o femeie insarcinata (care iti poate sparge mutra in 3 secunde, caci asta ii place ei sa faca) rosteste un speech penibil in fata camerelor de filmat privind transformarile prin care trece corpul sau folosind in exces termenul "mameleon" deja e prea mult pentru mine. Presupun ca reportajul a fost filmat si transmis cu scopul de a auzi tot poporul ca limba noastra este o mare gradina cu floricele, aparute zilnic din "solul" mintilor luminate. Nu-i asa??? Luminati-va, mai bine cu o carte si respectati-va limba materna. Este o parte importanta din cultura noastra, nu o jucarie de tot rasul.
Cand pisica nu-i acasa...
Nu, soriceii nu incep sa "miorlaie" voiosi prin cine stie ce locsor al casei, veseli ca sunt, in sfarsit singuri si ca bucati intregi de cascaval le "zambesc"...nu, nu se intampla toate acestea ca si cum ar incepe un alt episod din cine stie ce desen animat. Am intrat din nou pe blogul meu parasit de ceva vreme si am vazut ca au mai aparut cateva perechi de ochisori interesate sa se delecteze cu stilul meu usor copilaresc, alteori melancolic, rupt insa, din realitatea imediata (pentru cine ma cunoaste si in mediul real). Recunosc ca prima idee care mi-a trecut prin minte a fost: "Suuuuuppeerrr!" A doua: "Imi creste traficul". Senzatia pe care o am acum este sa continui ceea ce am inceput dintr-o simpla joaca bazata pe cuvinte. Cuvinte de care m-am lasat fermecata de pe vremea copilariei apuse si care si-au gasit locul in diverse povestioare, poezii etc. si care- si vor continua drumul si in romanul inceput online. O buna prietena m-a intrebat deunazi cum se va termina romanul.M-a uimit curiozitatea sa, mai ales ca n-am crezut ca va starni atata interes.Nu este primul roman publicat vreodata in acest mediu.Dragos Bucurenci si Ioan T. Morar au trecut demult de acest stadiu si au explorat aceasta oportunitate oferita pe Internet. Adevarul este ca n-as vrea sa spun multe din "casa", inca, le astern in propria minte, stiu doar ca persoana care m-a determinat sa fac acest demers va avea o surpriza la final. Si, inca, ma urmareste si aici (sic!) doar pentru a surprinde ceva pentru personajul sau din propriul roman.Asa ca, draga Al, surprizele te asteapta...(nu parasi incaperea virtuala). Lasand gluma la o parte, sper ca fiecare dintre voi sa va regasiti un pic in randurile postate aici si mai ales sa reusiti sa fiti muze pentru ceilalti. Eu am ajuns una fara voia mea.
marți, 17 februarie 2009
Reply to 1 leapsa
Raspuns la o leapsa lansata de Moni:
SUNT: o persoana speciala (cel putin asta aud adesea; personal, sunt doar simpatica).
AŞ VREA: sa ma mut din Bucuresti pentru totdeauna.
PĂSTREZ: toate maruntisurile, de la bilete de tren ori de la muzeu pana la scrisorile din liceu.
MI-AŞ FI DORIT: sa am mai mult tupeu.
NU ÎMI PLACE: mirosul din capitala si mai ales cel din mijloacele de transport in comun.
MĂ TEM: de singuratate si de faptul ca timpul trece, tot trece si nu se mai intoarce.
AUD: prea multe lucruri pe care nu as vrea sa le aud.
ÎMI PARE RĂU: ca sunt o persoana sensibila si fraiera in acelasi timp.
ÎMI PLAC: prea multe lucruri printre care plimbarile prin parc, muzica, poezia, arta fotografica, artele intr-un cuvant.
NU SUNT: naiva (desi, las impresia ca as fi).
DANSEZ: de cate ori am ocazia.
NICIODATĂ: sa nu spui "niciodata" (este o lectie testata pe propria piele).
RAR: am reusit sa obtin ceva fara sa depun vreun efort in acest sens.
PLÂNG: atunci cand este cazul, ca simpla metoda de descarcare emotionala.
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: puternica si optimista 100% (cu toate ca par).
NU ÎMI PLACE DE MINE: ca ma las prinsa la mijloc in tot felul de situatii pe care trebuie sa le gestionez cu diplomatie, in locul altora.
SUNT CONFUZA: in ceea ce priveste propriile sentimentele.
AM NEVOIE: de cineva care sa ma accepte cu toate toanele aferente de la "pachet".
AR TREBUI: sa am mai mult curaj si sa-mi urmez visele.
And the leapsa goes to:
Ela si Iulia
SUNT: o persoana speciala (cel putin asta aud adesea; personal, sunt doar simpatica).
AŞ VREA: sa ma mut din Bucuresti pentru totdeauna.
PĂSTREZ: toate maruntisurile, de la bilete de tren ori de la muzeu pana la scrisorile din liceu.
MI-AŞ FI DORIT: sa am mai mult tupeu.
NU ÎMI PLACE: mirosul din capitala si mai ales cel din mijloacele de transport in comun.
MĂ TEM: de singuratate si de faptul ca timpul trece, tot trece si nu se mai intoarce.
AUD: prea multe lucruri pe care nu as vrea sa le aud.
ÎMI PARE RĂU: ca sunt o persoana sensibila si fraiera in acelasi timp.
ÎMI PLAC: prea multe lucruri printre care plimbarile prin parc, muzica, poezia, arta fotografica, artele intr-un cuvant.
NU SUNT: naiva (desi, las impresia ca as fi).
DANSEZ: de cate ori am ocazia.
NICIODATĂ: sa nu spui "niciodata" (este o lectie testata pe propria piele).
RAR: am reusit sa obtin ceva fara sa depun vreun efort in acest sens.
PLÂNG: atunci cand este cazul, ca simpla metoda de descarcare emotionala.
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: puternica si optimista 100% (cu toate ca par).
NU ÎMI PLACE DE MINE: ca ma las prinsa la mijloc in tot felul de situatii pe care trebuie sa le gestionez cu diplomatie, in locul altora.
SUNT CONFUZA: in ceea ce priveste propriile sentimentele.
AM NEVOIE: de cineva care sa ma accepte cu toate toanele aferente de la "pachet".
AR TREBUI: sa am mai mult curaj si sa-mi urmez visele.
And the leapsa goes to:
Ela si Iulia
duminică, 15 februarie 2009
U're my inspiration
Experimentez niste senzatii pe care credeam ca le-am ingropat, insa, ziua de ieri le-a scos din cutia uitarii pentru a le aduce din nou la viata. Sunt senzatii placute, care te fac sa te intrebi de ce suntem asa noi, oamenii, rationali. De ce nu putem sa iubim instinctual? Mi-a placut nunta la care am luat parte ieri, a fost de nota 1000, iar Sf. Valentin cu totul special. Am dansat, am ras, am cantat si niciunuia dintre cei prezenti la eveniment nu ne-a pasat de timpul care se scurgea lin pe langa noi. S-a scurs placut. La final iti venea sa spui: un rewind nu se poate? Am scris povesti zambind, asezonate cu multa voie buna, am "zburat" cu totii pe ritmuri cat mai diverse. A plouat cu Cargo, am avut mai mult de 10 motive cu Florian Chilian sa fim acolo, am fredonat precum cetatenii turmentati de fericire pe melodiile lui Margineanu, ne-am rupt in figuri de rock'and roll, ne-am jucat pe ritmuri grecesti si ne-am infierbantat la propriu tocurile pantofilor. A meritat toata oboseala. A fost prea frumos. Iar toti, am fost minunati. Indiferent de varsta. Voua cei care ati semnat un contract de fericire: Casa de piatra, oameni frumosi! Love is your inspiration for now on.
sâmbătă, 14 februarie 2009
The show must go on
Sunt anumite momente in viata care te fac sa-ti modifici anumite prinicipii si de ce nu, sa te schimbi ca om. Am trecut prin astfel de transformari si de fiecare data am incercat sa ma schimb in bine, nu in rau. Am constatat, insa, ca uneori nu am reusit sa ma schimb asa cum mi-am propus, din contra din persoana aceea calma, rabdatoare, de la inceputurile vietii, am ajuns sa am anumite trasaturi de om dur, nu doar cu sine, ci si cu ceilalti. Cine ma stie de o viata, ar putea sa spuna ca, da, m-am schimbat si ce nu le place cu exactitate la mine.Le-as accepta opiniile cu drag, caci ei imi cunosc evolutia mai bine decat oricine. Azi, a trebuit sa fiu dura cu cineva pentru a n-a oara dintr-un simplu motiv: am fost prinsa de prea multe ori la mijloc in anumite relatii si am mediat prea multe conflicte la viata mea. Am acceptat atunci acest fapt, dar nu-l mai accept in prezent deloc. Nu, nu mai vreau sa am parte de dezamagiri. Si nici sa mai fiu pe post de fraiera satului, la care toti vin ca sa se planga de ceva si sa le rezolve problemele. Nu. Nu mai am putere, credeti-ma, dragii mei prieteni. Nu mai vreau sa ma incarc cu problemele voastre. Sunteti destul de capabili ca sa treceti peste ele. Nu mai vreau sa fiu psihologul vostru. Am propriile mele rani pe care trebuie sa le pansez. In liniste. Nu va spun aceste lucuri, pentru ca as fi suparata pe voi. Tin la voi, dar, zau, cred ca a venit vremea sa ma maturizati, sa va uitati altfel in oglinda.
Recunosc ca am o multime de prieteni si cunostinte la fel, insa, prietenii aceia de suflet sunt doar 7. Pentru acestia, da, as muta si muntii din loc, pentru ca stiu ca ar fi langa mine la orice ora. Iar la ei tin cu toata inima, nu doar cu o parte. Unii stiu ca sunt importanti, altii nu. Cine sunt cei 7 pentru mine (in ordinea aparitiei lor in viata mea)?Intai fetele: Flori ("pisoiul" din liceu), Mirela (o fosta colega de facultate), Mirela (fosta colega de munca cu suflet de diamant), Cris (se subscrie aceleasi categorii, pe care as vrea sa o invat in viitor sa zambeasca mai mult) si Moni (singura colega de master cu care am mai multe lucruri in comun decat cu altii) si da singurii barbati din viata mea pe care ii voi iubi pentru totdeauna. Fratele meu, cel mai mare critic al meu care mi-a spus ca daca as avea tupeul de pe foaia de hartie si in viata reala, ce bine mi-ar fi....si my Lil'Bro' (fratele pe care nu l-am avut), "rara avis" descoperita in mediul virtual. Alaturi de acesti oameni, am ras, am plans, am experimentat. Am amintiri. Pe scurt, am trait. Cu ei si cu ceilalti voi continua propriul show. Cu gust dulce si amar pe alocuri (pentru diversitate).
Recunosc ca am o multime de prieteni si cunostinte la fel, insa, prietenii aceia de suflet sunt doar 7. Pentru acestia, da, as muta si muntii din loc, pentru ca stiu ca ar fi langa mine la orice ora. Iar la ei tin cu toata inima, nu doar cu o parte. Unii stiu ca sunt importanti, altii nu. Cine sunt cei 7 pentru mine (in ordinea aparitiei lor in viata mea)?Intai fetele: Flori ("pisoiul" din liceu), Mirela (o fosta colega de facultate), Mirela (fosta colega de munca cu suflet de diamant), Cris (se subscrie aceleasi categorii, pe care as vrea sa o invat in viitor sa zambeasca mai mult) si Moni (singura colega de master cu care am mai multe lucruri in comun decat cu altii) si da singurii barbati din viata mea pe care ii voi iubi pentru totdeauna. Fratele meu, cel mai mare critic al meu care mi-a spus ca daca as avea tupeul de pe foaia de hartie si in viata reala, ce bine mi-ar fi....si my Lil'Bro' (fratele pe care nu l-am avut), "rara avis" descoperita in mediul virtual. Alaturi de acesti oameni, am ras, am plans, am experimentat. Am amintiri. Pe scurt, am trait. Cu ei si cu ceilalti voi continua propriul show. Cu gust dulce si amar pe alocuri (pentru diversitate).
vineri, 13 februarie 2009
Ce ai face in numele iubirii?
Stiu ca o sa plecati de la ideea ca dragostea vinde si in perioada aceasta a anului aduce mult profit unor branduri. Ca n-ar trebui sa se intample asa si uite ca tocmai se intampla acest lucru sub nasurile noastre. Si cu voia noastra. Ca acest minunat sentiment a fost transformat intr-un produs comercial care nu mai are parfumul de odinioara. Nu mai iubim pe sub balcoane, nu mai auzim serenade si nici nu mai rostim soptind versuri de amor, pline de dor. Totul este pus pe speed and forward. In ritm ametitor iubim. Exact cum traim. Ne plac tedintele actuale in materie de iubire. Si ne updatam in permanenta cunostintele. Dar cum ramane cu simturile? Pe ele nu le mai actualizam?Nu, nu a fost creat un soft special in acest sens.
Si totusi ce am face in numele iubirii? Acelei iubiri care ne face sa ne rasucim noptea in pat? Si ne indeamna sa ne intrebam daca..."ma iubeste"? Pana unde am merge pentru ea? I-am lasa pe cei care ne-au rapit inimile sa ne cunoasca intru totul? Am fi capabili sa mergem pana la capatul lumii pentru a fi impreuna? Am accepta sa "calatorim" cu garda jos in timp ce IUBIM?
Si totusi ce am face in numele iubirii? Acelei iubiri care ne face sa ne rasucim noptea in pat? Si ne indeamna sa ne intrebam daca..."ma iubeste"? Pana unde am merge pentru ea? I-am lasa pe cei care ne-au rapit inimile sa ne cunoasca intru totul? Am fi capabili sa mergem pana la capatul lumii pentru a fi impreuna? Am accepta sa "calatorim" cu garda jos in timp ce IUBIM?
Lumea de sub o sapca
Sunt acel gen de persoana care fie iti place din prima datorita voiosiei sale, fie te enerveaza urmare aciditatii sale verbale si a seriozitatii iesita uneori din tipare. Este posibil sa fi trecut pe strada pe langa tine si sa fi auzit din intamplare ce ti-as ura de ziua ta in ritm de hip-hop. Sunt acea tipa care-si ascunde privirea cand vrea sa se izoleze de lume sub o sapca, pentru a-si permite sa ajunga cat mai departe cu gandurile sale. S-ar putea sa ma gasesti pe una din aleile din Herastrau admirand peisajul si gasind de fiecare data o sursa de inspiratie pentru noile colectii vestimentare. Si da, acum stau langa un barbat care-l priveste pe Mihai, gandindu-se: “ce bine e sa fii copil”. Are dreptate sa gandeasca asa. E si confortabil sa fii copil. N-ai decat o singura grija primara: sa fii fericit. Sa razi cu sufletul, ceea ce noi, adultii nu prea mai obisnuim sa facem. Oboseala si graba si-au pus amprenta definitiv pe vietile noastre. Avem parte doar de mici franturi din copilarie, care se manifesta la maximum in momentele cand ne jucam cu proprii copii. Adevarul este ca merita sa fii un adult-copil. N-ai nimic de pierdut , ci doar de castigat: buna-dispozitie si clipe de neuitat. Cred ca deja, v-ati saturat de mine. Am spus prea multe si totusi atat de putine. Vreti sa ma cunoasteti?
“-Buna, sunt Ela.”
“-Buna, sunt Ela.”
Cuvinte "simtite"
O adevarat zi de primavara. Cu un soare extrem de “zambitor” pentru aceasta perioada.
-Haide, Mihai! Deja sunt in intarziere. Nu ma mai privi asa.
-O dulciurica, mami meu scump!
-Bine, doar una.
Asa arata prezentul meu. Trecutul e doar o parte din mine. Definitorie. Este posibil ca in aceste clipe sa va intrebati cine sunt eu.
Sunt unul din miile de oameni care circula frecvent cu metroul prin capitala. Persoana care iti va atrage atentia politicos ca ti s-a desfacut siretul de la pantof. Si pe care ai impins-o candva in vreun autobuz pentru a obtine un loc. E persoana aceea care-ti va oferi sprijinul neconditionat, doar pentru ca-i place sa-i ajute pe ceilalti nu pentru obtinerea vreunui favor ulterior. E una din femeile pe care le-ai iubit si pe care le-ai dezamagit in cautarea ta dupa diversitate si cat mai multa cantitate. Poate te-am iubit la randu-mi si te-am dezamagit pentru putinul timp acordat mereu in detrimentul muncii -“amantul meu” cum mi s-a spus odata. Dar daca tot ne facem vinovati de astfel de fapte, de ce alegem sa mergem mai departe? Sunt o femeie care este iubita si urata, in egala masura. Invidiata pentru felul de a fi. Si acel modus vivendi cuprins in zambetele oferite zilnic celor din jur si in vorbele spuse cu inima. Acele cuvinte “simtite", cum ii place unei bune prietene sa-mi zica adesea.
-Haide, Mihai! Deja sunt in intarziere. Nu ma mai privi asa.
-O dulciurica, mami meu scump!
-Bine, doar una.
Asa arata prezentul meu. Trecutul e doar o parte din mine. Definitorie. Este posibil ca in aceste clipe sa va intrebati cine sunt eu.
Sunt unul din miile de oameni care circula frecvent cu metroul prin capitala. Persoana care iti va atrage atentia politicos ca ti s-a desfacut siretul de la pantof. Si pe care ai impins-o candva in vreun autobuz pentru a obtine un loc. E persoana aceea care-ti va oferi sprijinul neconditionat, doar pentru ca-i place sa-i ajute pe ceilalti nu pentru obtinerea vreunui favor ulterior. E una din femeile pe care le-ai iubit si pe care le-ai dezamagit in cautarea ta dupa diversitate si cat mai multa cantitate. Poate te-am iubit la randu-mi si te-am dezamagit pentru putinul timp acordat mereu in detrimentul muncii -“amantul meu” cum mi s-a spus odata. Dar daca tot ne facem vinovati de astfel de fapte, de ce alegem sa mergem mai departe? Sunt o femeie care este iubita si urata, in egala masura. Invidiata pentru felul de a fi. Si acel modus vivendi cuprins in zambetele oferite zilnic celor din jur si in vorbele spuse cu inima. Acele cuvinte “simtite", cum ii place unei bune prietene sa-mi zica adesea.
joi, 12 februarie 2009
Ceva muzica, servita alaturi de bombonele mentolate
Sunetul telefonului intrerupse sirul gandurilor.
-Alo!
-Buna! Nu-mi spune ca ai uitat de sedinta foto de azi de la Muzeul de Arta al Romaniei? Fotomodelele te asteapta. Si noi la fel de circa o jumatate de ora.
-Ups, Paul!Am uitat definitiv de ea.
-Dar cum ai putut?Doar era un eveniment programat de acum o luna de zile!!!!Nu-mi spune ca nici nu te-ai uitat in agenda ta pana la ora asta?
-Ei, m-ai prins…Pana si cei mai mari creatori ai lumii au luat pauze din cand in cand. Asta am facut si eu azi.
-Nu-mi vine sa cred.
-Haide, Paul nu dramatiza atata. O sa-ti apara riduri. Si n-or sa te mai placa fetele.
-Ha!Ha!Ha! Nu incerca sa schimbi subiectul.
-Dar nici nu incerc sa fac asta, dragul meu. Doar iti indrept atentia catre o zona care-ti place foarte mult. Sa nu-mi spui ca nu ti-ai clatit pana acum ochisorii aceia de culoarea rubinului cu vreun fotomodel care deabia asteapta sa-si miste trupul in fata aparatului de fotografiat, manuit gratios de tine?
-Ok. Admit ca este o bruneta care ar putea incinge sangele oricarui barbat intr-o secunda. Dar nu, draga mea prietena, nu se compara cu tine. Doar stii ca orice ai pune pe tine, tot sexy ramai.
-Paul, in cazul in care ai vreo amnezie ori ti s-a incins nu doar sangele in vine, ci si creierul, te anunt ca sunt casatorita. Culmea de 5 ani.
-Ah, da, stiu. Cipi, nu-i asa? Cel mai norocos barbat de pe planeta. Ghinionul meu, norocul lui.
-Ha!Ha!Ha! Dragul meu prieten cred ca mai bine scurtam conversatia, caci o sa ma omori daca apar peste vreo 2 ore la sedinta foto.
-Nici sa nu te gandesti la asta. Ai 30 de minute ca sa apari aici.
-Oh, cata generozitate din partea ta! Ai grija sa nu fii tu cel lichidat intre timp, nu de alta, dar am auzit ca fotomodelele pot fi periculoase uneori. Asa ca misca-ti putin poponetul prin fata lor ori pune-le ceva muzica, servita alaturi de bombonele mentolate (bune pentru spirit).
-Te tii de sotii, cumva?
-Paul, am cel mai bun profesor in acest sens. Cel mai mare strengar din lume este in camera alaturata. Si-si face de cap momentan, crezandu-se pilot de Formula 1.
-Il aduci si pe el la sedinta?
-Normal. Mihai va fi acolo si va incinge atmosfera, iar fotomodelul tau va fi suflat instantaneu de catre el. Asa ca incearca sa creezi ceva in acest sens, pana nu apare fiul meu si-ti rapeste bruneta.
-Ce amuzanta esti azi?! Hai ca te asteptam cu drag.
-La revedere, Paul!
-La revedere, strengareato!
-Alo!
-Buna! Nu-mi spune ca ai uitat de sedinta foto de azi de la Muzeul de Arta al Romaniei? Fotomodelele te asteapta. Si noi la fel de circa o jumatate de ora.
-Ups, Paul!Am uitat definitiv de ea.
-Dar cum ai putut?Doar era un eveniment programat de acum o luna de zile!!!!Nu-mi spune ca nici nu te-ai uitat in agenda ta pana la ora asta?
-Ei, m-ai prins…Pana si cei mai mari creatori ai lumii au luat pauze din cand in cand. Asta am facut si eu azi.
-Nu-mi vine sa cred.
-Haide, Paul nu dramatiza atata. O sa-ti apara riduri. Si n-or sa te mai placa fetele.
-Ha!Ha!Ha! Nu incerca sa schimbi subiectul.
-Dar nici nu incerc sa fac asta, dragul meu. Doar iti indrept atentia catre o zona care-ti place foarte mult. Sa nu-mi spui ca nu ti-ai clatit pana acum ochisorii aceia de culoarea rubinului cu vreun fotomodel care deabia asteapta sa-si miste trupul in fata aparatului de fotografiat, manuit gratios de tine?
-Ok. Admit ca este o bruneta care ar putea incinge sangele oricarui barbat intr-o secunda. Dar nu, draga mea prietena, nu se compara cu tine. Doar stii ca orice ai pune pe tine, tot sexy ramai.
-Paul, in cazul in care ai vreo amnezie ori ti s-a incins nu doar sangele in vine, ci si creierul, te anunt ca sunt casatorita. Culmea de 5 ani.
-Ah, da, stiu. Cipi, nu-i asa? Cel mai norocos barbat de pe planeta. Ghinionul meu, norocul lui.
-Ha!Ha!Ha! Dragul meu prieten cred ca mai bine scurtam conversatia, caci o sa ma omori daca apar peste vreo 2 ore la sedinta foto.
-Nici sa nu te gandesti la asta. Ai 30 de minute ca sa apari aici.
-Oh, cata generozitate din partea ta! Ai grija sa nu fii tu cel lichidat intre timp, nu de alta, dar am auzit ca fotomodelele pot fi periculoase uneori. Asa ca misca-ti putin poponetul prin fata lor ori pune-le ceva muzica, servita alaturi de bombonele mentolate (bune pentru spirit).
-Te tii de sotii, cumva?
-Paul, am cel mai bun profesor in acest sens. Cel mai mare strengar din lume este in camera alaturata. Si-si face de cap momentan, crezandu-se pilot de Formula 1.
-Il aduci si pe el la sedinta?
-Normal. Mihai va fi acolo si va incinge atmosfera, iar fotomodelul tau va fi suflat instantaneu de catre el. Asa ca incearca sa creezi ceva in acest sens, pana nu apare fiul meu si-ti rapeste bruneta.
-Ce amuzanta esti azi?! Hai ca te asteptam cu drag.
-La revedere, Paul!
-La revedere, strengareato!
miercuri, 11 februarie 2009
S-a intamplat...
S-a intamplat ca fiul meu sa-mi demonstreze printr-un simplu suras ce inseamna fericirea in starea ei cea mai pura. A fost de ajuns o singura privire de-a sa pentru a intelege la ce se rezuma viata. Cand suntem copii iubim neconditionat. Dupa ce mai crestem, apar si primele resentimente, in special cel al neintelegerii. In pragul adolescentei, simtim fiorii rebeliunii si ai explorarii brute. Sunt momentele noastre in care vrem sa fim stapanii lumii si s-o cuprindem daca se poate pe toata in propriile noastre maini. Incepem deja, sa simtim altfel viata si tot ceea ce o inconjoara cu o alta intensitate. Avem alte sclipiri in ochi. Aflam cum sta treaba cu “indragosteala”- asa cum ne place noua sa vorbim la o ceasca plina cu multa ciocolata calda cu prietenii intr-o cafenea de pe Lipscani.
Momentan, imi afund nasul in aburii ceaiului cu aroma de fructe de padure si ma gandesc cum ar fi fost viata mea fara Cipi. A fost o intamplare sa-l intalnesc. Una, pe care o consider mai mult decat fericita. Inca mai glumim pe tema aceasta. Si daca ar fi fost sa fotografiem momentul, sigur am fi inramat fotografia pentru amuzamentul nostru…Mai avem si acum ceva ramasite legate de acele clipe. Eu razand in fata produselor cumparate, cazute pe asfaltul cald din fata statiei de metrou de la Teatrul National...un moment demn de Bridget Jones. Mai ales dupa o zi aflata sub semnul ghinionului, care doream sa se scurga cat mai repede. "Sa vina ziua de maine", imi repetam intruna in minte. Iar el....trecand pe mine si hotarat sa ma ajute sa culeg produsele. Numai ca eu radeam fata de situatie. Si el ma privea oarecum uimit neintelegand momentul si incercand sa-si explice situatia. Doar dupa cateva secunde a inceput sa se amuze la randu-i de tot, in timp ce eu ma gandeam ca daca incearca sa ma agate...il voi lovi cu una din piersicile aflate pe jos ori ii voi spune vreo "vorba dulce".
Nu a incercat nimic.Politicos, m-a ajutat sa-mi adun produsele raspandite pe trotuar si si-a luat la revedere, adaugand zambind: "Poate ne vom mai intalni". I-am returnat zambetul, caci, da, avea un zambet in fata caruia puteai sa te topesti instantaneu. Inca, ma mai topesc dupa zambetul sau. Este amprenta sa, iar modul in care se poarta cu mine, ma face sa ma intreb uneori: este adevarat ce traiesc? Recunosc ca-mi ciupesc din cand in cand obrajii. Nu de alta dar imi place ce traiesc si da, vreau sa traiesc povestea aceasta pana in ultima clipa a vietii. Cu aceeasi intensitate. In fiecare fibra a corpului meu.
Momentan, imi afund nasul in aburii ceaiului cu aroma de fructe de padure si ma gandesc cum ar fi fost viata mea fara Cipi. A fost o intamplare sa-l intalnesc. Una, pe care o consider mai mult decat fericita. Inca mai glumim pe tema aceasta. Si daca ar fi fost sa fotografiem momentul, sigur am fi inramat fotografia pentru amuzamentul nostru…Mai avem si acum ceva ramasite legate de acele clipe. Eu razand in fata produselor cumparate, cazute pe asfaltul cald din fata statiei de metrou de la Teatrul National...un moment demn de Bridget Jones. Mai ales dupa o zi aflata sub semnul ghinionului, care doream sa se scurga cat mai repede. "Sa vina ziua de maine", imi repetam intruna in minte. Iar el....trecand pe mine si hotarat sa ma ajute sa culeg produsele. Numai ca eu radeam fata de situatie. Si el ma privea oarecum uimit neintelegand momentul si incercand sa-si explice situatia. Doar dupa cateva secunde a inceput sa se amuze la randu-i de tot, in timp ce eu ma gandeam ca daca incearca sa ma agate...il voi lovi cu una din piersicile aflate pe jos ori ii voi spune vreo "vorba dulce".
Nu a incercat nimic.Politicos, m-a ajutat sa-mi adun produsele raspandite pe trotuar si si-a luat la revedere, adaugand zambind: "Poate ne vom mai intalni". I-am returnat zambetul, caci, da, avea un zambet in fata caruia puteai sa te topesti instantaneu. Inca, ma mai topesc dupa zambetul sau. Este amprenta sa, iar modul in care se poarta cu mine, ma face sa ma intreb uneori: este adevarat ce traiesc? Recunosc ca-mi ciupesc din cand in cand obrajii. Nu de alta dar imi place ce traiesc si da, vreau sa traiesc povestea aceasta pana in ultima clipa a vietii. Cu aceeasi intensitate. In fiecare fibra a corpului meu.
marți, 10 februarie 2009
Amor Porteño. Amor de papel
Nota autoarei: What's love got to do with it? Rasuna odinioara pe undele FM.Inca mai tresarim cand auzim vocea Tinei. Mereu surprinzatoare. Precum iubirea ce-ti intra pe furis.Prin piele. Te seduce si te abandoneaza in aceeasi maniera. Te lasa gol pe dinauntru. Cu intrebari de ordinul miilor. Nu se poate sa nu-ti placa iubirea, chiar de esti un ateu convins. Tot vei iubi o data in viata ta. Insignifianta pentru multi. Nu si pentru tine.
Ganduri de seducator ori de erou iti vor trece prin minte. Vei dori mai mult si sa ajungi in varful piramidei cu orice pret. Vei pierde putin din tine pe cararile existentei. Vei regasi lucruri pierdute.Fragmente din tine in altii. Amintiri si scurte momente. Vesele. Deosebite.Momente pentru care ai vrea, daca ai avea vreo bagheta magica sa le opresti.Pentru o eternitate.Ori sa le dai uitarii. Iti va placea de tine in unele zile, in altele ai vrea sa spargi oglinda din baie. Sa nu-ti mai vezi chipul. Brazdat de riduri. Vor fi clipe cand vei vrea sa fugi. Sa te ascunzi de lume si de tot. Sa fii doar observator. Sa nu vorbesti cu nimeni si despre nimic. Sa fii gol in fata lumii o sa vrei sa stai. Sau rege ori regina fara haine vei vrea sa fii doar pentru o secunda? Ce or sa creada oamenii despre tine? Adevarul este ca gura lumii e sloboda. N-o poti inchide si da, nici n-o poti inghiti. Spune vrute si nevrute. Adevaruri si minciuni. Despre fiecare din noi.
Amor de papel. Este oare importanta iubirea inscrisa pe o bucata de hartie?La asta ai visat cand ai spus primul "te iubesc"? Esti un om pierdut...asta esti. Iubesti si nu poti cuprinde ceea ce simti pe o simpla hartie. O vrei? Vei lasa garda jos pentru a iubi si a fi cunoscut cu plusuri si cu minusuri? Stiu. Esti om. Ca si mine. Cucerit pentru totdeauna de acest sentiment. In marea sa, vei innota adesea, alaturi de ea vei dormi cand vei avea ocazia. Si tot de iubire vei fugi. De teama de a nu-ti fi cunoscut sufletul. Cata iubire vei oferi si vei primi in viata ta? Depinde doar de tine. Si de modul in care privesti lumea. Acum esti sigur/a ca vrei sa citesti mai departe? Incepe istorisirea...
Something new
Si totusi vechi in egala masura. In drumul nostru cotidian apar diverse provocari. Pe unele le vom accepta, pe altele le vom ignora. Depinde de noi si de viziunea noastra asupra vietii.
Aseara, am ales sa accept o provocare. Proprie. A fost poate ceva constient sau o simpla reactie instinctiva. Am gasit acel link care imi lipsea in implinirea unui vis vechi: scrierea unui roman. Oricine pasionat de arta literara, poate afirma ca este o provocare. Nu, nu-mi va fi usor sa-l scriu. Dar va fi extrem de interesant. O explorare a gandurilor proprii, ambalate intr-o poveste. Cat adevar? Cata fictiune? Veti trage concluziile singuri. Mai ales ca viata este doar o multitudine de intersectari menite a ne face sa ne exploram eul.
Aseara, am ales sa accept o provocare. Proprie. A fost poate ceva constient sau o simpla reactie instinctiva. Am gasit acel link care imi lipsea in implinirea unui vis vechi: scrierea unui roman. Oricine pasionat de arta literara, poate afirma ca este o provocare. Nu, nu-mi va fi usor sa-l scriu. Dar va fi extrem de interesant. O explorare a gandurilor proprii, ambalate intr-o poveste. Cat adevar? Cata fictiune? Veti trage concluziile singuri. Mai ales ca viata este doar o multitudine de intersectari menite a ne face sa ne exploram eul.
luni, 9 februarie 2009
Cand fluturii creatiei isi fac de cap
To: Al. Esti pregatit sa afli cum esti perceput in ochii unei foste naive????
Ei, cand ti-e lumea mai draga, afli ca esti personaj de roman. Asta am aflat eu in aceasta splendida seara friguroasa de la un vechi amic. Un amic care mi-a reprosat ca am fost mereu rece cu el si am stat numai cu tunurile pe el. Dar ca apreciaza ca sunt sensibila, spirituala si da, il provoc intelectual.....dar nu a putut sa inteleaga de ce nu-mi place compania sa. Daca tu, Al. iti faci de cap creionandu-ma in romanul tau, eu de ce n-as face-o aici, in acest mediu?Ce m-ar opri? Ok. Ai dreptul la viata privata. O ai, dar nu crezi ca ar trebui sa o respecti mai mult??? Da, este posibil sa nu intelegi prea multe, Al. si nici nu cred ca vei intelege vreodata. La ce ma refer? O sa afli in curand.Daca ar fi sa incep cu inceputul si da o sa incep de undeva, intr-un alt post, insa, caci esti un personaj veritabil, n-as scrie "A fost odata ca niciodata" ci doar " S-a intamplat...". Am surprins putin din tine. Cu ochiul fin al observatorului. Stiu prea putine despre tine si totusi atat de multe.
Esti sigur ca vrei sa afli adevarul?Il poti ingurgita? Te tine cureaua de la pantaloni?Voi fi nu sincera, ci de o sinceritate dura. Cat de pregatit esti? Si crede-ma ca o voi face aici, nu pentru ca ma tem sa dau ochii cu tine, voi face si acest lucru si in mediul real fara sa ma tem (asa cum bine crezi tu in acest moment).
Deci, Al., dupa cum vezi m-ai provocat la randu-ti din punct de vedere literar.Ma intreb cine va iesi castigator din toata aceasta poveste. Tu? sau Eu? O necunoscuta pierduta in aceasta minunata lume (a scrisului).
Ei, cand ti-e lumea mai draga, afli ca esti personaj de roman. Asta am aflat eu in aceasta splendida seara friguroasa de la un vechi amic. Un amic care mi-a reprosat ca am fost mereu rece cu el si am stat numai cu tunurile pe el. Dar ca apreciaza ca sunt sensibila, spirituala si da, il provoc intelectual.....dar nu a putut sa inteleaga de ce nu-mi place compania sa. Daca tu, Al. iti faci de cap creionandu-ma in romanul tau, eu de ce n-as face-o aici, in acest mediu?Ce m-ar opri? Ok. Ai dreptul la viata privata. O ai, dar nu crezi ca ar trebui sa o respecti mai mult??? Da, este posibil sa nu intelegi prea multe, Al. si nici nu cred ca vei intelege vreodata. La ce ma refer? O sa afli in curand.Daca ar fi sa incep cu inceputul si da o sa incep de undeva, intr-un alt post, insa, caci esti un personaj veritabil, n-as scrie "A fost odata ca niciodata" ci doar " S-a intamplat...". Am surprins putin din tine. Cu ochiul fin al observatorului. Stiu prea putine despre tine si totusi atat de multe.
Esti sigur ca vrei sa afli adevarul?Il poti ingurgita? Te tine cureaua de la pantaloni?Voi fi nu sincera, ci de o sinceritate dura. Cat de pregatit esti? Si crede-ma ca o voi face aici, nu pentru ca ma tem sa dau ochii cu tine, voi face si acest lucru si in mediul real fara sa ma tem (asa cum bine crezi tu in acest moment).
Deci, Al., dupa cum vezi m-ai provocat la randu-ti din punct de vedere literar.Ma intreb cine va iesi castigator din toata aceasta poveste. Tu? sau Eu? O necunoscuta pierduta in aceasta minunata lume (a scrisului).
In cautarea lui Cupidon
Deja simt ca se apropie Sf. Valentin. Nu, nu-mi place nici forfota, nici marele faassssss creat in jurul acestei zile. Nici toate acele mici cadouri, foarte rooooozzzzeeeeee (care-ti pot provoca diabet vizual). Nu simt toate aceste lucruri pentru simplul motiv ca sunt singura. NU. Nu mi-a placut de la bun inceput acest concept. As vrea sa petrecem fiecare zi iubind si sa inchinam daca s-ar putea fiece clipa iubirii. Dar, nu, nu se poate. Alte lucruri sunt mereu prioritare, nu si iubirea. Pentru ea, lasam sa treaca timpul degeaba pe langa noi, fara a reusi sa o savuram in tihna, ci doar pe fuga. Grabiti. Traim inconstient cu senzatia ca este, cineva, invizibil care ne urmareste si care ne preseaza sa iubim in acest mod, ca si cum am fi prinsi asupra unui fapt, nu tocmai potrivit si frumos.
Ce fac oamenii singuri de Sf. Valentin?Eu stiu ca voi dantui toata noaptea la nunta unei bune prietene din copilarie, razbunandu-mi astfel toate orele pline de munca, munca si iar munca. Va fi terapia potrivita pentru o asemenea zi. Si da, poate ca ma va lovi si pe mine Cupidon cu vreo sageata. Oricum ma voi tine de sotii. Si voi incerca sa rapesc mirele spre deliciul audientei. La rapirea miresei nu ma bag, dar pe mire tot il rapesc. Caci daca tot sunt testati in permanenta barbatii in ceea ce priveste rezistenta psihica, de ce n-ar fi si femeile testate in acelasi mod?(ce rautacioasa sunt!!!!!) Mireasa nu va suferi mult in urma rapirii sotului, va fi chiar amuzata de situatie.
Ce fac oamenii singuri de Sf. Valentin?Eu stiu ca voi dantui toata noaptea la nunta unei bune prietene din copilarie, razbunandu-mi astfel toate orele pline de munca, munca si iar munca. Va fi terapia potrivita pentru o asemenea zi. Si da, poate ca ma va lovi si pe mine Cupidon cu vreo sageata. Oricum ma voi tine de sotii. Si voi incerca sa rapesc mirele spre deliciul audientei. La rapirea miresei nu ma bag, dar pe mire tot il rapesc. Caci daca tot sunt testati in permanenta barbatii in ceea ce priveste rezistenta psihica, de ce n-ar fi si femeile testate in acelasi mod?(ce rautacioasa sunt!!!!!) Mireasa nu va suferi mult in urma rapirii sotului, va fi chiar amuzata de situatie.
Ce se ascunde in spatele unui zambet?
In ultima vreme tot aud cat sunt de optimista, ca lumea ar vrea sa fie ca mine. Oare vreti sa-mi purtati pantofii pentru o zi? Ati fi capabili de asta? Ati vrea sa stiti cum este sa-ti culegi inima de pe jos, sa plangi si apoi sa faci bascalie de situatie si de tot, chiar si de tine? Sa le spui ca te doare in cot, in timp ce ai numai sageti in inima, iar gandurile iti zboara aiurea in haosul rupturii si al imensului munte al intrebarilor ce incep cu "de ce"???? Ati vrea sa cunoasteti pretul real al unui zambet?
Mi-am spus adeseori ca sunt slaba, ca sunt bleaga, o sentimentala proasta, o romantica care pretuieste iubirea, dar care are parte prea putin de ea, ca atrag numai tampiti care nu stiu sa fie calzi si nici sa traiasca aproape, la cald. Care vor doar sa simta niste craci calzi incolaciti in jurul lor, dar care uita ca am creier si cu el am sedus lumea, nu cu infatisarea mea. Miza a fost mereu mintea mea, nu faptul ca sunt "sexy" (pe naiba!!!!!). Ma lasa rece astfel de remarci. Nu, nu sunt nici papusa, nici inger, nici demon. Sunt eu. Si da, zambesc in acest moment. E singurul lucru pe care nimeni n-o sa mi-l poata rapi (mai mult de 5 secunde). Cu zambetul pe buze as putea trai, simplu. La cald. Asa ca acum stiti, ce se ascunde in spatele unui zambet. Durere, frustrari, inertie, ganduri nespuse. Poate...
duminică, 8 februarie 2009
D'ale zilei ganduri
Mi-a trecut azi prin minte sa-mi schimb stilul de pe blog (nu de alta, dar la cate studii de specialitate am lecturat in ultimele 48 de ore + bloguri vizionate, simt ca am ajuns un fel de enciclopedie ambulanta in ceea ce priveste blogosfera autohtona), insa am realizat ca e o parte prea importanta si ca as pierde acel factor de unicitate care este prezent la blogul fiecaruia dintre noi. Da, stiu ca fac parte din procentul acela infim al bloggerilor nedescoperiti de greii blogosferei (dar momentan mi-e bine asa si am o audienta buna), ca mai am multe de aflat, dar o sa-mi fac eu timp sa-i fac un mic lifting. Si pentru ca tot am facut zum-zum pe Internet la greu, va recomand sa luati parte la primul studiu de audienta din Romania in ceea ce priveste profilul cititorilor blogurilor autohtone, initiat de agentia Standout (http://www.standout.ro/). Dureaza 5 minute si nici nu trebuie sa asteptati la coada. Va spun ca merita, caci asa vom stii si noi mai multe lucuri despre aceasta comunitate virtuala. Eu am aflat despre acest studiu de pe blogul lui Dono: http://dono.ro/(acolo este vizibila informatia legata de studiu pe un mare banner publicitar).Have fun!
sâmbătă, 7 februarie 2009
Senzatii
Shadi-da-dadi-da! Un cantec de vara, nu de primavara...E bun de ascultat in orice moment al zilei. Vi-l recomand cu caldura.
vineri, 6 februarie 2009
De meserie...carutas
Da, ati citit corect. Nu stiu daca ati avut timp sa observati ca exista persoane care se ocupa cu astfel de lucruri si anume sa transporte oameni si greutati cu caruta (cine a copilarit in provincie stie cel mai bine si poate sa va povesteasca mai pe larg despre indeletnicile unui carutas). Un alt fel de carutas sunt si eu. Am constatat ca trag dupa mine oameni care se deosebesc prin anumite lucruri, ce pot fi mai degraba criticate decat acceptate. Stiu ca in urma cu cativa ani, n-as fi acceptat anumite in jurul meu persoane de genul celor pe care le accept si le agreez in prezent, dar e posibil ca trecerea anilor sa aduca cu sine si intelepciune ori poate este simplul efect al trezirii din betia vietii, cand constati, cu ochii mici ca n-ai trait o viata condimentata la maxim cu tot felul de ghidusii si nimicuri fermecatoare. Trecand peste toate aceste aspecte, va pot marturisi, ca decizia luata in urma cu vreo 3 ani a fost una ce a avut efectul unui jackpot. Am castigat mai mult decat reprezinta un miliard de euro din punct de vedere sentimental(n-am bani sunt la fel ca si voi, nu reusesc sa strang decat cifra 0 din ei). Si momente de suflet de ordinul miilor. La ce se referea decizia? Sa spun pas unor persoane pe care le-am considerat ca facand parte din categoria "prieteni", cu care am impartit multe momente, persoane care mi-au tras multe suturi la figurat in partea dorsala si de la care am invatat poate singura lectie de viata valabila: simply, but simply don't give a f..k. De ce mi-am adus aminte tocmai acum de astfel de lucruri? Merg la nunta unuia dintre ei.
O zi prea frumoasa
M-am bucurat azi pentru cateva minute de soarele minunat de afara impreuna cu mami, am ras si am ascultat cantecele pasarelelor. Desi, sunt racita, mi-am zis ca putin rasfat in mijlocul naturii n-are ce rau sa-mi faca. A fost frumos si m-am simtit din nou copil alaturi de soarele care-mi mangaia obrajii. Recunosc ca deabia astept primavara, dar parca nu ma pot desparti de iarna, pe care am simtit-o prea putin anul acesta...mi-e dor de fulgii mari de zapada. Senzatii trecute din alte vremuri.
Si peste toate acestea, am reusit sa-mi bat propria agenda (pe care imi vine de multe ori sa o arunc la gunoi, dar e deabia la inceput...poate ma apuc de desenat in ea, ca sa i se termine filele mai repede). Se pare ca, efectul racelii, in cazul meu, se rezuma la mai multa energie.
Si pentru ca, nu ma pot lipsi de muzica, va ofer o "delicatesa", asa de primavara...
Si peste toate acestea, am reusit sa-mi bat propria agenda (pe care imi vine de multe ori sa o arunc la gunoi, dar e deabia la inceput...poate ma apuc de desenat in ea, ca sa i se termine filele mai repede). Se pare ca, efectul racelii, in cazul meu, se rezuma la mai multa energie.
Si pentru ca, nu ma pot lipsi de muzica, va ofer o "delicatesa", asa de primavara...
British taste mixed with some great scotish rhythm
Momentan, ma delectez cu aroma unui ceai delicios primit de la Moni, plimbat prin aer cu avionul, ca sa fie aroma mai buna si pentru ca tot m-am trezit cu o melodie minunata in cap, m-am gandit ca 5 minute merita sa va rapesc ca s-o ascultati si voi.
Have a very great day, just like U want it!
Have a very great day, just like U want it!
joi, 5 februarie 2009
Money, money
Un cantecicel pe care nu stim cat timp o sa-l mai auzim prin buzunare. Tragico-comedie. Pot cumpara lucruri de valoare?
Artanu simply rulles!
Artanu simply rulles!
Inca o leapsa.Tzupa!Tzup!
Bine, Moni, tot de ghidusii te tii!
Dupa o scurta cautare in calculatorul propriu uite ce am gasit in al-4-lea folder cu fotografii:
poze dupa renovarea camerei.
U made my day more funny!
Descriere:
Oamenii cu idei au nevoie de un birou ordonat si mai ales cu Wentworth Miller pe ecran (asta pentru creativitate si tonus ridicat).
Asa arata biroul meu, anul trecut prin octombrie. Intre timp, monitorul a fost inlocuit de altul plat, Wentworth Miller a cedat locul unor pinguini haiosi care fac stand-up comedy in Madagascar 2, a mai aparut una bucata televizor (primit cadou de sarbatori de la parinti) si multe agende, carti, DVD-uri, suveniri din Sibiu etc.
Concluzie: nu mai este ce era odinioara.
Transmit leapsa mai departe cu instructiunile aferente:
1. Intră în al 4-lea folder din calculatorul tău unde îţi ţii tu pozele.
2. Alege a 4-a poza din acel folder.
3. Adaugă o scurtă descriere.
4. Pofteşte 4 oameni să facă la fel.
Persoanele vizate: Ela,
Iulia, Cristinica, Alex. Have fun!
Dupa o scurta cautare in calculatorul propriu uite ce am gasit in al-4-lea folder cu fotografii:
poze dupa renovarea camerei.
U made my day more funny!Descriere:
Oamenii cu idei au nevoie de un birou ordonat si mai ales cu Wentworth Miller pe ecran (asta pentru creativitate si tonus ridicat).
Asa arata biroul meu, anul trecut prin octombrie. Intre timp, monitorul a fost inlocuit de altul plat, Wentworth Miller a cedat locul unor pinguini haiosi care fac stand-up comedy in Madagascar 2, a mai aparut una bucata televizor (primit cadou de sarbatori de la parinti) si multe agende, carti, DVD-uri, suveniri din Sibiu etc.
Concluzie: nu mai este ce era odinioara.
Transmit leapsa mai departe cu instructiunile aferente:
1. Intră în al 4-lea folder din calculatorul tău unde îţi ţii tu pozele.
2. Alege a 4-a poza din acel folder.
3. Adaugă o scurtă descriere.
4. Pofteşte 4 oameni să facă la fel.
Persoanele vizate: Ela,
Iulia, Cristinica, Alex. Have fun!
miercuri, 4 februarie 2009
Precum un fluture
Prea multe drumuri am facut azi. De la un cabinet la altul. Investigatii peste investigatii pana am ametit la propriu si m-a apucat foamea. Rezultatul? "Da, continuati tratamentul"(ceva ce nu stiam...sic!)Oi fi eu racita, dar, inca, imi mai functioneaza creierul (si in parametrii normali pe deasupra).
Intotdeauna mi-a placut aceasta cursa a soricelului bleg, plimbat de colo pana colo cu iluzia ca la finalul plimbarii i se ofera sfidator chiar, o bucatica de cascaval aratos, savuros si parfumat...Ati gresit soricelul, domnilor doctori! Asta vrea toata "roata" de cascaval, nu doar o bucatica amarata.
Dupa ce am parasit cu un zambet tamp cabinetul medicului de familie, cu una bucata de concediu medical in mana, a inceput o alta aventura: aceea a cautarii medicamentelor prescrise(caci mi s-a terminat intre timp provizia). Asta, da aventura!
Va recomand mai degraba mountain climbing-ul decat cauta, cauta, cauta medicamentul...(e si mai sanatos).
Intotdeauna mi-a placut aceasta cursa a soricelului bleg, plimbat de colo pana colo cu iluzia ca la finalul plimbarii i se ofera sfidator chiar, o bucatica de cascaval aratos, savuros si parfumat...Ati gresit soricelul, domnilor doctori! Asta vrea toata "roata" de cascaval, nu doar o bucatica amarata.
Dupa ce am parasit cu un zambet tamp cabinetul medicului de familie, cu una bucata de concediu medical in mana, a inceput o alta aventura: aceea a cautarii medicamentelor prescrise(caci mi s-a terminat intre timp provizia). Asta, da aventura!
Va recomand mai degraba mountain climbing-ul decat cauta, cauta, cauta medicamentul...(e si mai sanatos).
marți, 3 februarie 2009
It's leapsa time!
Si pentru ca sunt o persoana curioasa din fire, am preluat de buna voie si nesilita de nimeni aceasta leapsa virtuala de la draga mea, Moni.
Cum suna provocarea? Cititi randurile de mai jos.
1. Ia cartea cea mai aproape de tine (nu scotoci prin bibliotecă după ceva carte deosebită sau "intelectuală").
2. Deschide la pagina 123.
3. Găseşte a cincea propoziţie/frază.
Hisashi Inoue ("ranjeste" la mine pe birou de la inceputul sesiunii): "Peripetiile bunului parinte Mockinpott".
Pagina 123, fraza a 5-a:
"Am ramas cu gura cascata, aceasta pentru ca nici nu-mi trecuse prin cap asa ceva".
Super faza! Leapsa va pleca de aceasta data la Ela.
Oricine este binevenit in acest joc...al imprevizibilului.
Cum suna provocarea? Cititi randurile de mai jos.
1. Ia cartea cea mai aproape de tine (nu scotoci prin bibliotecă după ceva carte deosebită sau "intelectuală").
2. Deschide la pagina 123.
3. Găseşte a cincea propoziţie/frază.
Hisashi Inoue ("ranjeste" la mine pe birou de la inceputul sesiunii): "Peripetiile bunului parinte Mockinpott".
Pagina 123, fraza a 5-a:
"Am ramas cu gura cascata, aceasta pentru ca nici nu-mi trecuse prin cap asa ceva".
Super faza! Leapsa va pleca de aceasta data la Ela.
Oricine este binevenit in acest joc...al imprevizibilului.
luni, 2 februarie 2009
Music for the soul
Oare de ce nu se mai compun astfel de cantece? Care sa-ti atinga fiecare fibra a sufletului? Un cantec pe care o sa-l iubim forever. For his rhythm. Absolutely divine.
Am o boala...pe boala
Nu-mi place acea harta prezentata pe diversele canale media cu punctele rosii care delimitau clar zonele cu grad ridicat de gripa. Intr-unul din acele punctisoare sunt si eu acum. Si orice am facut de 3 zile incoace, n-a dat mare rezultat. Ah, da, pot sa candidez cu usurinta pentru obtinerea unui rol de clovn la circ, ca tot am nasul rosu.A big red nose.Iha! Mi-a placut reactia mamei azi cand m-a intrebat daca vreau o prajitura de la cofetarie(pentru a mai indulci un pic tonusul meu dupa o zi de munca), a fost chiar funny. Nu se astepta la raspunsul meu: "daca au portii imense de sanatate, zau, ca ma duc sa cumpar." Am izbucnit amandoua in ras, dupa care mi-a tras o morala tipic parinteasca: "intotdeauna vii cu astfel de replici." Adevarul este ca, am o desaga mostenita de la tine, mami. Utila in situatiile in care bateriile zilnice pline cu energie sunt sub limita admisa.
Si pentru ca, tratamentele babesti sunt cele mai reusite, va dedic urmatorul canticel:
PS: Nu beti in exces ca sa nu fiti trasi pe dreapta...macar reusiti sa parcati cum trebuie in propriul pat. Hai noroc! si sanatate!
Si pentru ca, tratamentele babesti sunt cele mai reusite, va dedic urmatorul canticel:
PS: Nu beti in exces ca sa nu fiti trasi pe dreapta...macar reusiti sa parcati cum trebuie in propriul pat. Hai noroc! si sanatate!
duminică, 1 februarie 2009
21 grams
Se spune ca in viata primesti, ceea ce oferi. Va ofer 21 gr. de fericire, bucurie, iubire, toate ambalate frumos. Iar, in loc de fundita, am pus doar zambete.Kisses! + un mic dans, inainte de culcare (ca sa vina Mos Ene mai usor pe la gene).
Spinning the wheel
Viata este uneori smechera si ne rade in nas, facandu-ne pentru cateva momente sa nu mai purtam acel aer indiferent in fata imprevizibilului si nici sa ne mai tragem un pic sepcile pe frunte pentru a ne ascunde privirile. Stiu, o sa optam sa facem un alt pas pe drumul nostru fie pietruit, lin sau presarat pe alocuri cu gropi, doar cu scopul de a mai explora lumea cu "traista" sa plina cu bunatati, ispite si adrenalina. Doar pentru asta am fost pregatiti inca de cand eram niste bieti pici pitici capabili doar de copilarii.
"Explore, don't ignore!" au fost cuvinte care ne-au rasunat in minte in anumite momente. Ce-am ales cand am ajuns sa fim numiti adulti? Sa fim ipocriti, afumati de cuvantari goale de sensuri, simple marionete in mainile celor care considera ca democratia e puterea lor (well, think again, and this time do it harder, faster and longer; nu mai alergati precum cainii dupa ciolan, nu de alta, dar nu uitati ca si ciolanul a fost odinioara animat - sic!)? Oare la aceste lucruri ne-am gandit cand eram copii? Nu cred. E o realitate ce pare a fi ireala, rupta din povestile dramatice. Si cu toate acestea e prezenta.Langa noi.
Oriunde intorc privirea observ chipuri triste, posomorate, grabite, cu ganduri in cine stie ce galaxii indepartate. Oare la asta am visat? O fi aceasta o realitate dura pe care o simtim si o resimtim cu totii in egala masura ca fiind potrivnica noua din multe puncte de vedere, dar nu cred ca ne costa ceva daca invatam sa zambim si sa le-o "tragem" zambind altora. Lasati hip-hop-ul sa-si faca de cap doar in muzica, nu si in viata personala. Si...
invatati sa traiti frumos.
"Explore, don't ignore!" au fost cuvinte care ne-au rasunat in minte in anumite momente. Ce-am ales cand am ajuns sa fim numiti adulti? Sa fim ipocriti, afumati de cuvantari goale de sensuri, simple marionete in mainile celor care considera ca democratia e puterea lor (well, think again, and this time do it harder, faster and longer; nu mai alergati precum cainii dupa ciolan, nu de alta, dar nu uitati ca si ciolanul a fost odinioara animat - sic!)? Oare la aceste lucruri ne-am gandit cand eram copii? Nu cred. E o realitate ce pare a fi ireala, rupta din povestile dramatice. Si cu toate acestea e prezenta.Langa noi.
Oriunde intorc privirea observ chipuri triste, posomorate, grabite, cu ganduri in cine stie ce galaxii indepartate. Oare la asta am visat? O fi aceasta o realitate dura pe care o simtim si o resimtim cu totii in egala masura ca fiind potrivnica noua din multe puncte de vedere, dar nu cred ca ne costa ceva daca invatam sa zambim si sa le-o "tragem" zambind altora. Lasati hip-hop-ul sa-si faca de cap doar in muzica, nu si in viata personala. Si...
invatati sa traiti frumos.
Thank U
Desi este cunoscut faptul ca pamantul este rotund si-i place sa se miste continuu pe o melodie doar de el stiuta, in ultima vreme, am avut senzatia ca in sufletul nostru pamantul se uneste cu cerul, intr-o placuta armonie. Ultimele luni, din 2008 chiar daca au fost obositoare, au fost pline de momente de neuitat, iar ianuarie ce tocmai a trecut a adus noi oameni in viata mea. Toti frumosi.Nu stiu, cum s-a intamplat, insa, cele intamplate in ultima perioada m-au facut sa vad altfel oamenii si de ce nu, sa ma las purtata intr-un alt mod de fiecare secunda scursa. Daca, in anii trecuti, prietenii mei de cursa lunga, imi marturiseau ca sunt norocosi ca sunt prezenta in viata lor, acum constat ca am si eu parte de oameni deosebiti langa mine. Si culmea, numarul lor este in crestere.
Aseara, un prieten de suflet care ma surprinde mereu, mi-a spus sa nu-i mai multumesc atata...(nu Lil'Bro' sa stii ca n-o fac din simpla politete, o fac pentru ca asa simt). Poate ca a venit vremea sa le multumesc tuturor celor care mi-au stat alaturi indiferent de starea in care eram, pentru ca mi-au suportat toanele indiferent de vremea de afara, pentru ca au stiut sa-mi atinga inima in diverse moduri si sa ma faca sa rad. De ce spun: "multumesc"? Pentru ca nu stim niciodata cat de norocosi suntem ca avem oameni dragi alaturi si mai ales uitam uneori sa-i pretuim asa cum o merita. De ce mai fac acest pas? La 7 ani, am pierdut singurul om care a stiut sa-mi atinga sufletul cu povesti si cu zambetul sau cald, singurul om caruia nu i-am multumit ca a fost prezent in viata mea. Si, da, singurul om de la care nu mi-am luat la revedere. Cine a fost el? Bunicul meu. O parte din el a fost mereu prezenta in si langa mine. Asa ca, incepeti sa multumiti celor apropiati si invatati sa-i acceptati asa cum sunt.
Pretuiti clipa!
Aseara, un prieten de suflet care ma surprinde mereu, mi-a spus sa nu-i mai multumesc atata...(nu Lil'Bro' sa stii ca n-o fac din simpla politete, o fac pentru ca asa simt). Poate ca a venit vremea sa le multumesc tuturor celor care mi-au stat alaturi indiferent de starea in care eram, pentru ca mi-au suportat toanele indiferent de vremea de afara, pentru ca au stiut sa-mi atinga inima in diverse moduri si sa ma faca sa rad. De ce spun: "multumesc"? Pentru ca nu stim niciodata cat de norocosi suntem ca avem oameni dragi alaturi si mai ales uitam uneori sa-i pretuim asa cum o merita. De ce mai fac acest pas? La 7 ani, am pierdut singurul om care a stiut sa-mi atinga sufletul cu povesti si cu zambetul sau cald, singurul om caruia nu i-am multumit ca a fost prezent in viata mea. Si, da, singurul om de la care nu mi-am luat la revedere. Cine a fost el? Bunicul meu. O parte din el a fost mereu prezenta in si langa mine. Asa ca, incepeti sa multumiti celor apropiati si invatati sa-i acceptati asa cum sunt.
Pretuiti clipa!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)