Viata este uneori smechera si ne rade in nas, facandu-ne pentru cateva momente sa nu mai purtam acel aer indiferent in fata imprevizibilului si nici sa ne mai tragem un pic sepcile pe frunte pentru a ne ascunde privirile. Stiu, o sa optam sa facem un alt pas pe drumul nostru fie pietruit, lin sau presarat pe alocuri cu gropi, doar cu scopul de a mai explora lumea cu "traista" sa plina cu bunatati, ispite si adrenalina. Doar pentru asta am fost pregatiti inca de cand eram niste bieti pici pitici capabili doar de copilarii.
"Explore, don't ignore!" au fost cuvinte care ne-au rasunat in minte in anumite momente. Ce-am ales cand am ajuns sa fim numiti adulti? Sa fim ipocriti, afumati de cuvantari goale de sensuri, simple marionete in mainile celor care considera ca democratia e puterea lor (well, think again, and this time do it harder, faster and longer; nu mai alergati precum cainii dupa ciolan, nu de alta, dar nu uitati ca si ciolanul a fost odinioara animat - sic!)? Oare la aceste lucruri ne-am gandit cand eram copii? Nu cred. E o realitate ce pare a fi ireala, rupta din povestile dramatice. Si cu toate acestea e prezenta.Langa noi.
Oriunde intorc privirea observ chipuri triste, posomorate, grabite, cu ganduri in cine stie ce galaxii indepartate. Oare la asta am visat? O fi aceasta o realitate dura pe care o simtim si o resimtim cu totii in egala masura ca fiind potrivnica noua din multe puncte de vedere, dar nu cred ca ne costa ceva daca invatam sa zambim si sa le-o "tragem" zambind altora. Lasati hip-hop-ul sa-si faca de cap doar in muzica, nu si in viata personala. Si...
invatati sa traiti frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu