Thank U

Desi este cunoscut faptul ca pamantul este rotund si-i place sa se miste continuu pe o melodie doar de el stiuta, in ultima vreme, am avut senzatia ca in sufletul nostru pamantul se uneste cu cerul, intr-o placuta armonie. Ultimele luni, din 2008 chiar daca au fost obositoare, au fost pline de momente de neuitat, iar ianuarie ce tocmai a trecut a adus noi oameni in viata mea. Toti frumosi.Nu stiu, cum s-a intamplat, insa, cele intamplate in ultima perioada m-au facut sa vad altfel oamenii si de ce nu, sa ma las purtata intr-un alt mod de fiecare secunda scursa. Daca, in anii trecuti, prietenii mei de cursa lunga, imi marturiseau ca sunt norocosi ca sunt prezenta in viata lor, acum constat ca am si eu parte de oameni deosebiti langa mine. Si culmea, numarul lor este in crestere.
Aseara, un prieten de suflet care ma surprinde mereu, mi-a spus sa nu-i mai multumesc atata...(nu Lil'Bro' sa stii ca n-o fac din simpla politete, o fac pentru ca asa simt). Poate ca a venit vremea sa le multumesc tuturor celor care mi-au stat alaturi indiferent de starea in care eram, pentru ca mi-au suportat toanele indiferent de vremea de afara, pentru ca au stiut sa-mi atinga inima in diverse moduri si sa ma faca sa rad. De ce spun: "multumesc"? Pentru ca nu stim niciodata cat de norocosi suntem ca avem oameni dragi alaturi si mai ales uitam uneori sa-i pretuim asa cum o merita. De ce mai fac acest pas? La 7 ani, am pierdut singurul om care a stiut sa-mi atinga sufletul cu povesti si cu zambetul sau cald, singurul om caruia nu i-am multumit ca a fost prezent in viata mea. Si, da, singurul om de la care nu mi-am luat la revedere. Cine a fost el? Bunicul meu. O parte din el a fost mereu prezenta in si langa mine. Asa ca, incepeti sa multumiti celor apropiati si invatati sa-i acceptati asa cum sunt.
Pretuiti clipa!