Deja simt ca se apropie Sf. Valentin. Nu, nu-mi place nici forfota, nici marele faassssss creat in jurul acestei zile. Nici toate acele mici cadouri, foarte rooooozzzzeeeeee (care-ti pot provoca diabet vizual). Nu simt toate aceste lucruri pentru simplul motiv ca sunt singura. NU. Nu mi-a placut de la bun inceput acest concept. As vrea sa petrecem fiecare zi iubind si sa inchinam daca s-ar putea fiece clipa iubirii. Dar, nu, nu se poate. Alte lucruri sunt mereu prioritare, nu si iubirea. Pentru ea, lasam sa treaca timpul degeaba pe langa noi, fara a reusi sa o savuram in tihna, ci doar pe fuga. Grabiti. Traim inconstient cu senzatia ca este, cineva, invizibil care ne urmareste si care ne preseaza sa iubim in acest mod, ca si cum am fi prinsi asupra unui fapt, nu tocmai potrivit si frumos.
Ce fac oamenii singuri de Sf. Valentin?Eu stiu ca voi dantui toata noaptea la nunta unei bune prietene din copilarie, razbunandu-mi astfel toate orele pline de munca, munca si iar munca. Va fi terapia potrivita pentru o asemenea zi. Si da, poate ca ma va lovi si pe mine Cupidon cu vreo sageata. Oricum ma voi tine de sotii. Si voi incerca sa rapesc mirele spre deliciul audientei. La rapirea miresei nu ma bag, dar pe mire tot il rapesc. Caci daca tot sunt testati in permanenta barbatii in ceea ce priveste rezistenta psihica, de ce n-ar fi si femeile testate in acelasi mod?(ce rautacioasa sunt!!!!!) Mireasa nu va suferi mult in urma rapirii sotului, va fi chiar amuzata de situatie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu