The heart goes boom-boom!

Multi dintre noi am trecut in revista anul ce tocmai vrea sa fuga de sub picioarele noastre si sa fie aruncat la miezul noptii in sertarul Trecutului. Cate dintre dorintele noastre s-au implinit in acest an din cele puse in gand la pragul dintre 2007-2008? Si de cate surprize minunate am avut parte fiecare, doar noi stim. Cert este ca iar repetam traditia si dupa tropaiala din aceasta noapte o luam de la capat in 2009. Cu alte sperante, asteptari, vise, proiecte carora vrem sa le dam viata, persoane dragi si oameni ce asteapta in necunoscut sa intre in vietile noastre. Si pe toate le asteptam pentru prima oara in noul an cu zambetul pe buze, zambet cu care sa fim seriosi nu ne mai intalnim, caci este acel zambet care frange inimioare la modul cel mai sincer cu putinta. Ce ganduri imi vor trece prin minte in primul minut din 2009? Sunt deja frumoase si sper sa zboare liber in aer, alaturi de toti oamenii deosebiti din viata mea. La multi ani! Si rupeti puntea dintre ani cu ajutorul optimismului si al dansului. Basul si cu toba mare sa se auda in difuzoare.

Prietenie, incotro te duci?

Un cuvant uneori prea mare si al carui sens nu putem sa-l cuprindem intru totul, din diverse motive. Recent, am citit un articol, care m-a impresionat datorita onestitatii surprinse in cateva randuri, avand drept obiect prieteniile vechi. Mi-a placut abordarea, mai ales ca a adus in discutie un subiect absolut placut in aceste vremuri cand totul se misca rapid si ai impresia ca viata este precum un rollercoaster, iar la fiecare cotitura nu stii ce te asteapta si cum sa abordezi situatiile ivite. Recunosc, ca ma numar printre norocosii soartei pentru ca am stiut sa-mi pastrez prietenii mereu aproape. Ca au mai disparut intre timp din peisaj unii dintre ei, asta nu m-a facut sa merg mai departe. Fiecare are propriile sale asteptari. Am prieteni de-o viata caci ii cunosc de cand eram de-o schioapa si altii care mi-au ramas alaturi din liceu ori din facultate. Toti sunt deosebiti si diferiti din multe puncte de vedere. Ieri, m-am intalnit intamplator cu oameni pe care nu i-am mai vazut de 3 ani si toti au ramas surprinsi de optimismul meu, spunandu-mi pentru a n-a oara ca locul meu nu este in Romania, caci sunt prea buna si vorba unuia dintre ei: "Ai prea multa minte, mai". Da, cunosc toate aceste aspecte si stiu ca este posibil ca la un moment dat sa plec din tara pentru putin timp ca sa-mi urmez anumite vise, dar pana atunci ma bucur de aerul din tara, de oamenii frumosi din anumite zone ale plaiului mioritic si da, continui sa visez.
Nu stiu cati dintre voi, ati ramas consecventi in privinta relatiilor de prietenie asa ca va provoc la o leapsa virtuala pe marginea acestui subiect. Primii invitati sunt: Monik, Ionut, Cristinica, Ela si Iulia.Las si pe altii sa se alature acestui experiment.

Un pic de magie...

si povesti care se rescriu cu fiecare secunda ce incet se scurge. A venit Craciunul. Imi pare rau ca nu este si zapada in jur, ar fi fost chiar un taram de poveste pe care l-as fi iubit nu doar cu inima, ci si cu ochii. Am primit cadouri frumoase in ultima vreme, urari care de care mai calduroase si originale de la oameni speciali, oameni care sper sa ramana asa, indiferent de distantele care ne despart ori de timpul prea putin petrecut impreuna. Poate ca in anul care vine, voi reusi sa le acord importanta pe care o merita din plin (si ei stiu acest lucru) si vom scrie in continuare povesti cu sufletul.
Iar, voua, dragi cititori, va urez: Craciun fericit! Traiti cu inima fiecare moment. Si bucurati-va precum niste copii in fata bradului.

Din dragoste

N-am fost si nici nu cred ca voi putea face parte din categoria persoanelor cuprinse in publicul tinta al unor emisiuni cu o esenta cam subtirica ori cu un substrat asemanator dulciurelelor ieftine. Cu "mataluta, "mata" si cine mai stie cate alte expresii prin care se incearca apropierea de ochii celor de dincolo de ecran, nu se castiga succes sau rating asa de usor. Si uite ca emisiunea asta are succes si ani buni de existenta in spate, ca si prezentatorul de altfel. Prezinta povesti adevarate, presarate cu iubire dulce ori amaruie (in multe cazuri). Tocmai, ascult povestirea unuia dintre protagonistii unei caz "dramatic" de iubire neimpartasita.Si zau, ca nu-mi pot lua ochii de la Mirciulica. Ma amuza atitudinea sa, e bun de personaj la Mondenii. L-ar lua pe Becali. Sunt curioasa ce ganduri ii trec prin minte cand asculta tot felul de povestioare ale unor oameni cu inimi frante sau nu. Mai ales ca el a ramas ca si emisiunea sa constant in trairi, chiar si in ceea ce priveste aspectul sau fizic. Aceeasi frezura, haine casual ori sport (cand merge pe teren). Este posibil ca intreg succesul sa i se atribuie expresiei "iubirea vinde", asa cum revistele pentru barbati gen Hustler sunt centrate pe ideea "sexul vinde". Astept la anul care vine, emisiuni revigorate si chiar daca avem cu totii nevoie de dragoste, sa facem prostii din dragoste, nu rautati in numele iubirii.

Ochi de copil

"-Mami, cine este Mos Craciun?"
Si noi am rostit aceasta intrebare cand eram pici. Fermecati de lumea celor mari si de jucarii in egala masura. Dornici sa descoperim si sa acoperim fiecare coltisor din raza noastra vizuala sau nu. Cu totii l-am asteptat, timizi, cu poezii la purtator, pe Mosul cu barba alba, imbracat in haine rosii. Si toti am vrut sa-l prindem asupra faptului. Ori sa-i furam sacul plin cu jucarii.
Daca, altadata lumea Mosului parea rupta din povesti, iar noi zambeam si ne bucuram in fata unor lucruri simple, azi Mosul este un brand. Vinde bine. Chiar si gadgeturi de ultima generatie gasesti in sacul sau "fermecat" .
Unde sunt vremurile de odinioara? Unde este magia aceea care ne lumina chipurile sub "licaririle" flacarii unei lumanari ciuntite sau ale unei lampi cu gaz la caldura sobei? S-a dus si bucuria aceea inocenta din momentele in care deschideam cadourile de sub brad. Ne-am pierdut acea privire de copii. In comercial.
De Craciun, va doresc sa va regasiti inocenta pierduta si sclipirea din ochi. Si sa gustati clipa precum niste copii.

Rehab

In noptile stropite cu lacrimi. Cu vise sfaramate. Cu aripi frante pentru a-i multumi pe cei din jur. In clipele in care am incercat (fara succes) sa mediez situatii. Prin tot si prin nimic am trecut. Am experimentat prea multe lucruri. Uneori este bine sa pui stop. Am ales sa merg mai departe. Cu sperante alaturi. Am esuat. Sau poate ca nu. In concepte, m-am pierdut. N-am vrut sa le spun unor persoane dragi ca dex-ul nu este insufletit. Ca toti acei termeni prind viata odata cu noi. Doar ca nu stim cum sa-i tratam.Si tot cadem. Cadem. Si dansam cu imprevizibilul constient. Mereu prezent si pe care nu-l putem gestiona ori sa-i calculam potentialul.
Din sens in nonsens trec. Scriu.Ganduri rasfrante...isi gasesc drumul. Intr-un post ca nu va fi inteles. Nu este filosofic. Este doar parte. Din propriu-mi suflet. Ce prinde contur prin terapia scrisului. Pacatele vechi au umbre lungi, ce-si intind "bratele" intr-un tablou cu nuante inchise.
As fi vrut sa povestesc altceva in aceste zile. Insa, clepsidra timpului mi-e potrivnica. Lucruri vechi se rasfrang in prezent. E ca si cum as asculta acelasi playlist. Over and over again. 'Till when? Nu stiu. Ce rol interpretez? Al unui om care-si accepta existenta cu plusurile si minusurile ei. O visatoare ce-i va invata pe altii sa zboare.Prin puterea unui zambet.

Scrisoare deschisa

Draga Mos Craciun,

Stiu ca nu ti-am scris niciodata, nu de alta, dar intotdeauna am avut senzatia ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Fiind prima mea scrisoare, n-as vrea sa o lasi la fundul sacului tau, plin cu tot felul de bucurii. Nu pot sa-ti spun daca am fost cuminte sau nu si nici cate poezii stiu pe de rost (poate daca ma lasi sa fac o poza cu tine, iti spun una :D), cantecele nu se pune problema (mi-e sa nu falsez), insa as putea sa dansez step :D alaturi de renii tai. Stiu ca primesti n scrisori de la copii din intreaga lume, ca eu am trecut demult de vremea copilariei...dar am o mica rugaminte. Nu uita sa pui sub fiecare brad impodobit din casutele vizitate de tine, cateva kilograme de bunatate, veselie, zambete, multa iubire si mai ales sa imprastii in aer praf de stele care sa ne lumineze pasii oriunde ne-am afla. Dupa cum ai citit, n-am cerut nimic pentru mine.Pana cand ai sa vii, ma las purtata de acordurile celor de la Coldplay.

Cu drag, [hug]

PS: Iar voi, dragi cititori, iubiti si radeti cat puteti de mult! :)

Lectia de blogging

Dupa ce am vizitat cateva bloguri de top, am realizat ca sunt prea mica pentru aceasta lume virtuala ce ne primeste cu drag nick-urile (identitatile noastre sub acoperire), gandurile marunte ori simplele cuvinte aruncate in posturi ce reprezinta freedom of speach in zona on-line. Inca mai am de invatat si multe lucruri de aflat precum un explorator. Zona este mult mai extinsa, mai ales in zona creativitatii ce nu va cunoaste limite vreodata. Despre propriul blog, la un search am putut afla ca este cotat bine si in continua ascensiune (multumesc ochilor invizibili care se delecteaza cu scrierile mele) si mai ales este incadrat la categoria pamflet (asa este si propria-mi viata, iar eu ma simt precum un clovn ce are glume la purtator).
O buna prietena mi-a marturisit ca nu mi se potriveste nick-ul ales, ca nu ma caraterizeaza intru totul. Cand l-am ales mi-a trecut prin minte si varianta ca voi fi perceputa drept o bloggerita acida (caci acolo bate "cubul de gheata" pus intr-un cockteil).N-a fost aceasta intentia mea. M-am gandit pur si simplu la racoare, la ceva care sa improspateze atmosfera on-line cu umor, ironii mici, cuvinte simple, romantism, muzica si poezie. Acesta este mixul propriu de placeri. Cu el "defilez" in mediul virtual. Indiferent de cat timp am la dispozitie. Sunt doar un mic procent dintr-o lume in continua dezvoltare. Simpla si complicata in egala masura.

Like a blondie

Nu prea am parte de momente blonde, dar cand se intampla sunt "blonde" in adevaratul sens al cuvantului. Azi am avut parte de unul. Recunosc ca am adoptat filosofia unuia dintre profesorii mei de la facultate de a fi doar pentru 5 minute proasta decat o viata intreaga. Oricum e mult mai echitabil si economic in acelasi timp. Am aflat si eu ce reprezinta uggs sau uggie pe meleagurile noastre mioritice. Initial, am crezut ca este vorba de vreo echipa de fotbal american, apoi de niste batoane de ciocolata, pentru ca tot auzeam in jurul meu ca "sunt bune, mai" si uite ca in sfarsit mi s-a aprins si mie "luminita"...gratie unei reviste glossy. Ei, ce am vazut eu acolo.Poze cu barbati-vedete care purtau uggs. Frumosi si comozi in acelasi timp. Tocmai buni de facut ture prin parc sau la munca (in cazul meu). Faza tare a fost aceea cand in timp ce ma uitam la poze in autobuz am observat cum se misca niste uggs langa mine...(am crezut ca m-am tampit de tot).Nu a fost asa. O tipa ce statea alaturi de mine purta uggs cu mandrie, iar mie imi venea sa-i zic precum un chinez idiot: "ah..uggs, ia", cu un zambet tamp pe deasupra. M-am abtinut, desi imi venea sa rad numai la gandul ce-mi trecuse prin minte. I-am privit ce-i drept minute in sir, ca sa vad cum se muleaza pe picior (totul s-a petrecut pe furis) si in final am ajuns la concluzia ca sunt comozi. Daca este sa-mi cumpar o pereche le spun Ozzie. Uggs e prea soft.

Womanized

Termenul acesta, recunosc ca m-a pus serios pe ganduri...de cand il tot aud la radio din glasciorul lui Britney (care nu m-a frapat niciodata prin vocea ei). Ca tipul din videoclip e frumusel...am tot auzit de la colegele de serviciu, doar "pupati-as ochisorii aia albastri" n-am auzit...inca! (timpul nu este pierdut). Revenind la womanized, n-as vrea sa womanize pe cineva si nu ma dau in vant dupa tipi efeminati. Din ce motiv? Devin dragalasi si cum barbatii nu agreeaza astfel de alinturi, ar fi chiar ridicol sa ma adresez in aceasta maniera. Si-ar pierde interesul instantaneu, nu de alta, dar big boys don't cry, cei efeminati s-ar putea...Si da, n-as vrea sa-mi imprumut lipstick-ul unui tip efeminat ori lacul de unghii...si nici lantisorul din argint cu cine stie ce pandantiv interesant, simbol al feminitatii...nici sa-i spun "colega"/ "fata" unuia. Ar fi chiar funny...
Girls do not womanized boys! Let them simply...fly...free

Dubidub

O buna prietena mi-a scris ca ar trebui sa fim mai calzi, in orice zi. Avea dreptate, numai ca uitam adesea sa ne comportam astfel. De ieri, tot experimentez situatii limita si ma intreb ce "loz" idiot am putut sa trag de nu ma pot odihni si eu ca un om normal, ci doar precum un om-robot care trebuie sa gandeasca in permanenta si mai ales sa gaseasca solutii. Sincer, am ajuns la limita...se implinesc 3 luni de cand tot dorm putin...si din cate stiu nu suntem dotati cu "baterii Duracell". Nici nu vreau sa ma gandesc la ziua de luni, mai ales cand stiu ca voi ajunge pentru a n oara la ore tarzii acasa de la munca. Mi-am lasat proiectele de suflet de o parte, dizertatia ma asteapta si nu mai stiu in cate parti trebuie sa ma impart pentru ca toti din jur sa fie multumiti. Agenda mi-e plina, timpul e tot mai compactat de am ajuns sa-mi doresc sa aiba ziua 48 de ore in loc de 24. Iar intalnirile cu prietenii...aproape inexistente, doar refuzuri si pareri de rau, intalniri contramandate si promisiuni. Am sufletul impartit, gandurile aiurea si in continua crestere, partajate in diverse sertarase ale mintii. Nicio schimbare in bine. Daca as fi avut mai multa bunatate, as fi impartit-o si cu altii, ca de rautati si dificultati ne tot lovim. Astept sarbatorile cu nerabdare, ca sa fur putina odihna...si sa-mi incarc bateriile cu ajutorul atmosferei plina de povesti din aceasta perioada. O singura rugaminte am la voi, dragi cititori, in acest moment: ati putea sa-mi dati putin din timpul vostru liber?

Sar'na, salutare, pa!pa!

In urma unei istorisiri facuta de mama mea azi, mi-am adus aminte de o alta povestioara veche, rostita tot de ea. Desi privea o alta persoana, rolul interpretat in sine prezinta acelasi caz. Este vorba despre persoanele matosite, care privesc lumea, cica dintr-un colt, in siguranta...afumati si cu un vocabular...plin de vorbe de duhhhhhh. Persoana al carei portret vreau sa-l creionez, era un indragostit ametit atat la propriu, cat si la figurat de iubire. Pe cine iubea respectiva persoana nu stiu. Cert este ca intr-o dimineata, s-a gandit sa-i faca o surpriza lui a sa "love". Evenimentul s-a petrecut la vreo 2 ani de la revolutie, cand isi faceau in faza incipienta intrarea englezismele in limba romana. Pe atunci, erau cunoscute expresii de genul: "how do you do", "how are you", "thank you" si bineinteles "I love you". Pentru ca de "baby" nu prea se auzise (si nici nu castigase locul bine cunoscut de azi, in ceea ce priveste alinturile intre indragostiti), domnul in cauza, s-a decis ca nu este frumos sa se duca cu mana in buzunare la a sa "love". Neavand prea multi gologani, ci doar elanul datorat aburilor alcoolizati si aromatizati, s-a decis ca putina paine nu strica sa-i duca la micul dejun persoanei ce i-a lovit din plin inima. Zis si facut. Nu inainte de a cumpara si un buchet frumos de lalele. Inarmat cu buchetul de lalele, cu un zambet tamp si cu un mers in reluare, s-a prezentat la prima ora in centrul de paine pentru a-si expune dorinta: "pentru a mea love, o paine, va rog". Bineinteles, ca la o asemenea afirmatie, nu poti decat sa incepi sa mustacesti (ca sa nu te apuce rasul imediat). Asta au facut si vanzatoarele. S-au amuzat pe sub "mustati", in timp ce mama privea si ea amuzata toata situatia.
"-Auziti, domnule, dar buchetul pentru cine este?"a intrebat una dintre vanzatoare.
"-Cum pentru cine? Pentru my love. Ii plac lalelele."
Iesirea domnului matosit din centrul de paine a fost si ea memorabila, caci nu putea sa nu se inscrie tot in acelasi registru; "Sar'na, good bye!"

Love, love, love

Ce haine ai vrea sa poarte iubirea ta? Si cum o recunosti? In adierea vantului, in soarele care se ascunde din ce in ce mai mult, tot mai timid in norii pufosi si buclucasi? In ritmul unei melodii din propriul iPod? In bataile inimii tale care tresalta la aparitia sa? Intr-un vers uitat, dintr-o poezie anume? In zambetul pe care tocmai l-ai sorbit pe furis din priviri? In sarutul furat sub o creanga de vasc?
Cum ai vrea sa fie iubirea? Dulce-amaruie? Colorata? In crescendo cu fiecare clipa ce trece? Sa poarte simbolul infinit doar pentru tine? Sa fie calda sau precum un dus rece ca sa nu te apuce prea des moleseala? Sa stii ca este mereu langa tine si te asteapta cu o vorba buna si o imbratisare? Sa te lase sa-i tii propriul suflet in maini? Sa te faca sa ti se faca dor de tot ce este legat de ea si in egala masura sa fi convins ca nu stii totul despre ea?
Ce ai face in numele iubirii? Cate secunde ai petrece si cate ganduri ai risipi doar pentru ea? De cate ori te-ai intreba de ce este atat de dulce, iubirea? De ce are nevoie de sare si piper pentru a rezista in fata timpului? De ce nu te poti plictisi atunci cand iubesti? Daca ar fi sa scrii un singur vers cum ai surprinde iubirea? Poate cuprinde esenta iubirii doar doua cuvinte?
Si totusi ce inseamna “te iubesc”? Simple ganduri…adunate intr-un pumn de cuvinte.

Mi-e dor

si doare (cata esenta a durerii cuprind aceste cuvinte, cantate acum ceva ani?)...asa simt in clipa de fata. Sageti in inima, franturi de ganduri care ma duc ireversibil catre el. Orice as face, nu pot sa nu-mi aduc aminte...atat de aproape si atat de departe...iar am cazut in butoiul cu pulbere a amintirilor si a durerii. A fost candva, o poveste de iubire. Intrerupta brusc. Asemeni sofatului fara carnetul de conducere la purtator. Cand incepi sa-i prinzi gustul se intampla acel ceva, care te pune pe ganduri si care te face sa te intrebi...merita oare? A fost? De ce? Undeva, iubirea se joaca cu inima altcuiva...in timp ce a mea se vindeca cu doze maxime de muzica si poezie in stare pura. Melancolie.

Pentru voi

Cu gandurile la Mosulica, ca deh in sufletul meu domneste marele copil, pus pe sotii, ma gandesc cu nerabdare la "specialitatile" ce vor fi gazduite de ghetutele mele (ale celor dragi stiu deja ce vor contine, mai am sa le ambalez frumos, in stilul propriu). Recunosc, imi plac dulciurelele, insa, spiritul sarbatorilor e cel care ma imbie in fiecare an sa trasez noi povesti...la lumina luminarilor parfumate, a cojilor de portocala, a scortisoarei...Chiar daca azi a fost chiar frumos afara, astept ziua de maine care va fi mult mai luminata cu numeroase beculete si poate ca voi vedea si primii fulgi de nea din aceasta iarna.
Si sper ca in aceasta noapte ghetutele voastre sa fie umplute cu multe bunatati si cu o mare parte din sufletul Mosului, care sa va ghideze pasii mereu (nu de alta, dar eu stiu ca voi ati fost foarte cuminti si chiar daca n-ati fost, Mosul tot o sa va daruiasca ceva, nu rateaza el ocazia).Asa ca zambiti si daruiti, dragi "copii" cuminti ori pusi pe nazdravanii! Doar suntem o parte frumoasa din aceasta lume. Fiecare cu propria culoare, ce ascunde in esenta sa minunate povestiri.
Hugs& funny kisses for all!

Mai, draga...

- Hai vino, mai aproape, te rog. Nu te sfii! Eu stiu cine sunt, dar tu stii? Ce-ti spun acum, ramane intre noi, da? Am vise mari, dar sunt un pic cam superstitios. Imi plac lucrurile sigure, cele alunecoase ma lasa rece.
- Am inteles...Sunt curioasa cum am ajuns eu aici, pardon, cum ati ajuns dumneavoastra aici?
- Cu grija, am ajuns. Simt atmosfera cool de la distanta. Iar, baietii de pe scena, vorbesc si simt in egala masura ce spun.
- La ce baieti te referi? (nu de alta, dar in jurul meu roiesc atatia...ups!). Hi!Hi!Hi! (in cascada...).
Tipul da semne de plictiseala (ce gandeste el, uitati transcrierea:
"- Ce caut eu de stau de vorba cu o asemenea faptura...mare tampit am fost cand am acceptat provocarea...asta nici sa vorbeasca clar nu poate. Pana si fundul unei maimute arata mai bine decat buzele ei rosii".
Intr-un final, sictirit ii raspunde:
- La baietii de acolo, care tin in mana un microfon si nu dau din cap precum cele doua Andre de odinioara. Intelesesi?
Sfioasa tipa il privi pe tipul intervievat si rosti cu boticul ei rosu...
- Ah, la ei te refereai. Si dupa ei, cine mai urca acolo pe scena?
- Inainte au fost X si Y, acum canta ALot si apoi formatia mea, Str8t.
- Si cate piese cantati?
- Atata cat trebuie. Nici mai mult nici mai putin. Publicul trebuie rasplatit in aceasta seara cum se cuvine, puncta Mik.
- Si totusi, cate formatii sunt prezente in aceasta seara aici? (din strafundul neuronului....)
- Cele mentionate anterior, mai draga....Du-te tu mai bine acasa si da-mi mie microfonul! Nu de alta, dar nu te prinde starea asta.
Continuarea ... de data aceasta surprinsa in realitate:



Nota: O asemenea faptura te poate face sa-i spui unui barman: "Give me only shots 2night!"

...

Cea mai frumoasa surpriza din ultimul timp...a fost vizibila astazi, plasata strategic in paginile unei reviste bine vandute, care nu ma asteptam sa accepte pumnul meu de cuvinte si mai ales sa publice un mic fragment din el. Se pare ca lumea nu este atat de mare...si ca exista oameni care se regasesc in scrierile mele. Recunosc ca este cel mai frumos cadou primit acum in preajma sarbatorilor. Oare ce-mi va aduce Mosul?

Idiotskaia Land

Sub auspiciul unei bune idei, ce a prins contur asta-seara...

Griogr: "-Ah, ia, iuiuiu!"
Piotr: "-Griogr, mne-nam jal' ."
Griogr: "- Na, Piotr...web camera...Anuska maia...ai, ai, ai..la tebia liubliu..."
Piotr: "-Web camera, Griogr...super...da, zavodi..."
Griogr: " -Zavodi, da, Piotr. Net di "king"...Vrum-vrum!"

Ce este acela un idiot si mai ales unde il poti gasi? O fi vreun pretutindenar pierdut sau regasit in fata unei idei care nu stie la ce serveste ea si nici sa-i citeasca instructiunile de utilizare? In orice caz, se pricepe de minune la idei, in special la cele care te face sa concluzionezi ca ti-ai pierdut minute in sir cu un singur scop: degeaba.
In clipa de fata, apare o alta chestiune: care este diferenta dintre un idiot si un prost? Un idiot este generator de diversitate, de interminabile teme pentru dezbateri, prostul doar de plictiseala, injurii de n facturi si de glume la care nu poti rade in mod inteligent. Daca ar fi sa acord un credit rapid, fara prea multe analize, idiotului i l-as oferi. Este creativ in idiotenia sa. Si te face sa-l privesti pe Mrs. Bean precum cel mai mare comedian al timpurilor moderne..."imbracat" in straiele bucatii de cireasa asezata tacticos pe tort.
Azi, am intalnit un idiot...pe care as vrea sa-l prezint lui Griogr si Piotr, cei doi idioti imaginari in varianta rusa, care descopera puterea gadgeturilor sub forma unei veb camera (e corect scris, caci asa il pronunta idiotul real). Si, recunosc, ca am ramas surprinsa ca idiotenia sa nu are limite...doar timpul meu, da.
PS: Astept cu nerabdare viitoarea noastra intalnire. Poate de data aceasta iese remiza: idiot versus timp (in mod real...impartit procentajul, fara nicio suparare).

Matinal

Lasati-va purtati de magia unui zambet, a unei imbratisari ori a oricarui gest, in esenta, frumos, in pasi de dans. Iar daca aveti chef de nazdravanii, aveti liber si la acestea (chiar si la serviciu). Condimentati-va ziua cu voie buna!

Cuvinte frumoase

V-ati gandit vreodata de ce ne place sa ne coloram viata in nuante cat mai vesele? De ce ne lasam purtati de muzici bune? Ori de soapte de iubire rostite in ritm de poezie? Ori de un zambet placut privirii? Poate ca nu ati lasat gandurile sa-si continue traseul, din cauza imprevizibilului sau din lipsa de timp...ori au "zburat" prea departe...pana la clipa in care ati realizat subit ca...aveti nevoie de cuvinte frumoase, de lucruri care sa dainuie, linistit in propria existenta. Nu stiu cati dintre voi reusiti sa spuneti macar o vorba frumoasa cuiva in fiecare zi, nu din vreo anume obligatie, ci pentru ca asta simtiti. Asa cum nu pot contabiliza nici numarul cuvintelor rostite in momentele supuse pasiunii focului din suflet, numit amor. Ideea ar fi sa nu mai plangem in fata vremurilor tulburi in care ne ducem impasibili existenta, ci sa actionam constructiv cu ajutorul cuvintelor frumoase. Precum niste pictori, sa punem putina culoare...in tonuri deschise nu doar in viata noastra, ci si a celor din jur. S-ar putea sa ne indragostim de ceea ce vom surprinde cu ochii.

In stand-by

In aceasta stare se afla sufletul nostru azi. In asteptarea acordarii importantei necesare. Mergem, unii, dintre noi, cu sufletul bandajat la purtator, cu "rani" provocate din n motive.Toate personale. Si prea putini constientizam, ca sufletul nu este precum o "haina" demodata, ci in el se afla "oglinda" propriei noastre existente.

To have or not...cojones in this life

Cunoasteti cu totii versurile ce au rasunat din boxe in urma cu ceva ani: "dupa blocuri suntem noi care te facem pe tine". Azi smecherii rules, stiu sa deschida "usi"(intr-adevar pe termen limitat, caci la fiecare secunda se mai "naste" un smecher mare named aleatoriu the Fish care impune noi taine in arta smecheritului). In alte vremuri, smecherii de la noi erau numiti vagabonti (punks in english), astazi sunt baieti de baieti, baietii de cartier cu blink blink-uri, imbracati din "continentul kitschios" cunoscut drept Europa, cu pantaloni , pardon blugi, ce iti dau impresia ca s-au stricat instantaneu la stomac si trebuie sa se duca la buda in clipa urmatoare. Bineinteles nelipsitul hanorac cu gluga (pentru a-si acoperi fetele; bine ca stiu si ei sa faca ceva util) si adidasii albi. Ca privesc mai tot timpul peste ocean, tocmai in State, stie toata lumea (nici ei nu mai neaga acest aspect). Diferenta consta in atitudine. Cand deschid gura unii dintre acestia, iti lasa impresia ca este un mare gol in mintea lor si ca esti un simplu trecator prin tunelul profunzimii gandurilor nule. Cunosc cativa "rahatei" de genul acesta care se aduna cam des in scara blocului in care culmea...locuiesc, care fac show-uri cretine (demne de niste dobitoci) si care uita ca a fi smecher cu adevarat nu consta in a spune bancuri afumate, a trage parturi, ragaituri, a sparge seminte si a scuipa pe jos (copii, zau ca nu-i frumos), a te lua de oamenii care se intorc fara nicio greseala acasa s.a.m.d. doar pentru a demonstra in fata lumii ca "am cu ce!am cojones, bre". Un mic amanunt uita: in alte vremuri, smecherii adevarati nu spargeau nuci sau seminte pentru a le manca, "spargeau" altora los cojones pentru a impune: respect.

Party playlist

Si pentru ca maine este o zi speciala pentru multi dintre noi, nu va urez decat: La multi ani! Let the party begin...(sper sa va placa ritmurile)
1. http://www.youtube.com/watch?v=Eguwpx6UNVE&feature=related
2. http://www.youtube.com/watch?v=eXaz_rD-iVs&feature=related
3. http://www.youtube.com/watch?v=7k-o5aWO9xo
4. http://www.youtube.com/watch?v=PMI2QhHn85Q
5. http://www.youtube.com/watch?v=WoHEDPz0HNM&feature=related
6. http://www.youtube.com/watch?v=PjELabiPItw
7. http://www.youtube.com/watch?v=iWg3IMN_rhU
8. http://www.youtube.com/watch?v=r9iY8L6J51Q
9. http://www.youtube.com/watch?v=HCIdrn2foCQ
10. http://www.youtube.com/watch?v=7rdYtXn9eUk
11. http://www.youtube.com/watch?v=1YY5xLvhS6U
12. http://www.youtube.com/watch?v=VsX8_QdKaHQ
13. http://www.youtube.com/watch?v=Umr0MdFSIO0
14. http://www.youtube.com/watch?v=kQ2M3BreL4E
15. http://www.youtube.com/watch?v=-hotjeKvovg
16. http://www.youtube.com/watch?v=7IaacwN7dLA
17. http://www.youtube.com/watch?v=Eu2iBgYly8A&feature=related
18. http://www.youtube.com/watch?v=BSkDQYe2FYw
19. http://www.youtube.com/watch?v=85yYAf4EMT0
20. http://www.youtube.com/watch?v=6exx9CpFe3I&feature=related
21. http://www.youtube.com/watch?v=uLBCD-LjrEE&feature=related
22. http://www.youtube.com/watch?v=diVwUomCcRY
23. http://www.youtube.com/watch?v=WPmy2fCuTjs
24. http://www.youtube.com/watch?v=jfvimqTWQI4
25. http://www.youtube.com/watch?v=ZOg4-zUzVNk&feature=related
26. http://www.youtube.com/watch?v=-26hsZqwveA
27. http://www.youtube.com/watch?v=huo3JIaSlLo
28. http://www.youtube.com/watch?v=k-xrlONMEpM&feature=related
29. http://www.youtube.com/watch?v=KXj2TudPCYU
30. http://www.youtube.com/watch?v=E7D2EyJcr8A (sper ca nu v-au dat lacrimile, fie si de bucurie)
and
31. http://www.youtube.com/watch?v=pC7-NzEK9xY

Rudolph, give me a sign

Momentan, la mine in casa rasuna muzichia aceea veche cu iz de sarbatori. Swing "imbracat" in haine groase de iarna. Recunosc, ca nu i-am scris Mosului. Dar cum stiu ca primeste si e-mail-uri mai nou (inca nu e timpul pierdut), nu-mi fac mari griji. Astept sa-mi cumpar bradul pe care sa-l impodobesc cat mai trendy si care sa-mi aduca oxigenul "de la munte" in camera. Si da, anul acesta, imi cumpar si niste ciorapei (precum cei pe care i-am tot vazut in filme atarnati in fata semineelor).I-as fi creat chiar eu, insa, cu timpul stau prost. Pe langa ciorapei, voi face si cadouri celor dragi. Deja, am inceput achizitionarea unor cadouri, pentru ca imi displac cumparaturile pe ultima suta de metri. Este precum la maraton. Asa ca, Rudolph, please give me just a sign (cand Mosul este pe aproape).

In lipsa unei idei

Observ ca este prea multa melancolie in jurul meu. O fi de la vreme sau poate ca frunzele au luat in caderea lor acea culoare optimista existenta in viata noastra. Chiar daca ne aranjam zilnic in oglinda si ne punem cine stie ce haine colorate pe noi, parca, tabloul natural ce ne inconjoara si-a pierdut din farmec. E gol si aceasta goliciune a sa ne face sa devenim melancolici. Sa ne gandim la razele de soare trecute, la verdele ce acoperea odinioara ramurile copacilor, la acea atmosfera in care ne-am pierdut adesea...in gandurile proprii.

Mellow

Here goes my love
With my soul.
Whispers,
Only wind knows
The truth.
Empty heart
Search her way back home.

Frankly, I'm gay to meet you

Am ramas muta in fata show-ului prezent atat in paginile publicatiilor de scandal, cat si pe posturile TV in ultimele zile, show ce-l are in centru pe mirobolantul (un cuvant cam mare pentru un om atat de miiiccccccc) Tarky. Mai bine isi zicea Sparky...caci este absolut sclipitor in ceea ce priveste existenta vreunui Neuron in capsorul sau. Desi vrea sa incrimineze o vedeta (nu-i spun numele, nu vreau sa-i fac reclama), a cazut singur in mrejele propriei sale strategii de imagine. Dupa proverbul "cine sapa groapa altuia, cade singur in ea", acest Sparky Tarky, o pseudo-vedeta ce vrea sa ajunga vedeta cu acte in regula, a cules intr-un timp scurt mai multe "laude" decat si-ar fi putut dori vreodata. Numai ca nu sunt de bine. Mai are sa culeaga laurii din partea comunitatii sexuale din care face parte. Si cum homosexualii sunt de regula, oameni destepti, nu cred ca vor vrea drept reprezentant un asemenea specimen. Vor alege pe cineva mai spiritual, nu un imitator O barat.
In ceea ce priveste vedeta in care s-a tras cu vorbe, as fi vrut sa aiba o atitudine mult mai degajata, chiar daca era atacata viata sa privata. As fi preferat un raspuns de genul: "Frankly, I'm gay to meet you. Hai sa iesim la o cafea, draga tuturoi, ca sa ne cunoastem mai bine." Ar fi fost raspunsul potrivit in fata unei asemenea fapturi, picata din cer. Nu s-ar mai fi dat atata apa la moara, pentru un subiect care, sincer, vorbind ma lasa rece. Daca omul este gay, bine, bisexual, tot la fel de bine, heterosexual, la fel. Atata timp cat este a great performer, nimic altceva nu mai conteaza. Ca doar nu concureaza cu viata sa privata la vreun premiu muzical.
Si pentru ca iarna bate la usile multora, ii ofer lui Sparky Tarky o banana muzicala(ca sa-i tina de cald).

To imagination

When weary with the long day's care,
And earthly change from pain to pain,
And lost,
and ready to despair,
Thy kind voice calls me back again 0 my true friend,
I am not lone While thou canst speak with such a tone!
So hopeless is the world without,
The world within I doubly prize;
Thy world where guile and hate and doubt
And cold suspicion never rise;
Where thou and I and Liberty
Have undisputed sovereignty.
What matters it that all around
Danger and grief and darkness lie,
If but within our bosom's bound
We hold a bright unsullied sky,
Warm with ten thousand mingled rays
Of suns that know no winter days?
Reason indeed may oft complain
For Nature's sad reality,
And tell the suffering heart how vain
Its cherished dreams must always be;
And Truth may rudely trample down
The flowers of Fancy newly blown.
But thou art ever there to bring
The hovering visions back and breathe
New glories o'er the blighted spring
And call a lovelier life from death,
And whisper with a voice divine
Of real worlds as bright as thine.
I trust not to thy phantom bliss,
Yet still in evening's quiet hour
With never-failing thankfulness
I welcome thee, benignant power,
Sure solacer of human cares
And brighter hope when hope despairs.
(Emily Bronte)

D'ale cetateanului...turmentat

"-Doamne, maiculita, doamne, iti jur ca nu mai pun nicio picatura de alcohol in gurita, ca ma fac baiat cuminte, o cuceresc pe Zamfirita cu al meu bolid ce are la bord numai cai in plina putere, frumosi, frumusei...cu potcoave noi. Doamne, iti promit si doar stii ca eu sunt un om de cuvant, purtat de vantul existentei pe tot felul de carari sau alei (nici eu nu mai stiu unde sunt), nu mai vad decat in ceata pe unde calc, ma misc in reluare, capul ma doare...(gal-gal! inca o gura de alcohol), ca merg la vot. Iti spun ca voi tine in mana (oricare ar fi ea) stampila, cu buletinul o sa fie problema (trebuie sa ma gandesc....proooo-fuuund, hic! unde l-am pus). Dar, doamne pana duminica, da-mi si mie un semn, arata-mi macar printr-un slide (caci asa am impresia ca se invart imaginile in fata mea), candidatii, bata-i vina de la Camera Deputatilor si Senat. Zau, intrebarea asta: "cu cine votez?" vreau sa dispara din creierul meu (traiasca alcoholul! oo, iar am comis-o!iarta-ma , doamne). Eu, recunosc, treaz nu sunt, adica sunt treaz, ma misc, tehnic vorbind, nu gandesc limpede, creierul ma doooooaaaareeeee! Oooo, mi-am sunat si prietenii si nici ei nu m-au lamurit. Gica din coltul strazii e mai nedumerit decat mine, se misca precum un dansator de breakdance, si, uite imi face cu mana...Ce frumos!

-Salve, nea Gica!

-Doamne, nu mai rezist, alcoholul nu-mi da pace, la fel si "aburii" gandurilor legate de vot. Un mic semn, te rog...Nu-ti cer nici bani, doar un semn care sa puna capat suferintei mele. "Cu cine votez?"

Pe drumul serpuit si intunecat, o bucata de hartie se invarte intr-un dans, purtata de vant pana aproape de picioarele domnului cetatean turmentat. Obosit si sictirit o ridica. Nu mica ii fu mirarea cand citi, cu privirea incetosata urmatorul mesaj: http://www.alegeri.tv/alegeri-parlamentare-uninominale-2008/bucuresti.

-Bun, bun, gal-gal! Il pun pe Hackeru' sa decodifice mesajul. E bun la calculatoare.

-Multumesc, doamne. Ne vedem la vot!"

PS: Acest blog este un pamflet si trebuie tratat ca atare. In timpul actiunii, niciunul dintre personajele principale nu a suferit traume fizice. A luat nastere in urma cercetarii proprii pe internet a listei referitoare la personajele care vor interpreta de acum incolo roluri principale pe scena circului politic. Hai la ZOOPolitic, vin "specimene" noi!

Emotii tarzii

Cand realizezi cum trece timpul si ca fiecare secunda este pretioasa, ca valoarea sa nu mai poate fi returnata, ai parte de tot felul de emotii. A caror intensitate doar singur o poti aprecia. Tocmai am trecut printr-un sir de emotii, ce pareau a nu se termina, emotii referitoare la o investitie facuta cu ceva vreme in urma, care m-ar fi scutit la propriu de ore in plus la biblioteca. Si pentru ca tot am devenit fara sa-mi planific explorator in plina noapte, am dat peste alte lucruri de care uitasem. Renovarea casei mi-a dat peste cap intreaga biblioteca personala, raspandita in momentul de fata prin alte colturi ale locuintei, ceea ce ma determina sa-mi fac propria biblioteca in camera. Alta investitie, noroc ca am idei. Cu spatiul o sa fie o problema. Asa se intampla cand ajungi sa mostenesti una dintre pasiunile parintilor, la care se adauga si cele proprii (albume de arta si muzica, de exemplu). Ma bucur ca la finalul explorarii, am gasit obiectul cautat, pe care l-am pus la loc de cinste pe birou. Sub propriul meu nas.

Starea de luni

Stiu ca nu ne place ziua aceasta, ca trebuie sa mergem la job (cine are unul), ca suntem inca amortiti dupa weekendul scurt, ca n-avem chef de nimic. Dar asta nu conteaza in ochii altora, noi tot trebuie sa fim acolo... la munca. Parca nici cafeaua nu ne place in ziua asta, nici tigarile, insa plimbarile da. Astazi, eu trec printr-o alta stare de luni, ca doar sunt in concediu cateva zile si ma bucur ca pot face ce-mi place...Si da, voi dormi...precum ursul in barlog.

http://www.youtube.com/watch?v=Hwfgev1ILiE

Copii, nu faceti prostii!

Priviti niste urme ale Marijuanei...
http://video.rol.ro/view_video.php?vid=23462

A pot of music

Pentru ca se simte miros de sarbatoare in aer, va las sa va deslantuiti si sa dantuiti (daca doriti). Di-gele, apasa te rog, play!
1. http://www.youtube.com/watch?v=Hi7BCovgcQk
2. http://www.youtube.com/watch?v=56_K6q_LoNk
3. http://www.youtube.com/watch?v=T0opYQjVcVE
4. http://www.youtube.com/watch?v=-f1xL5wQ1gQ
5. http://www.youtube.com/watch?v=hMMDsGEuM-w
6. http://www.youtube.com/watch?v=dvgZkm1xWPE
7. http://www.youtube.com/watch?v=-7l250E5uM4
8. http://www.youtube.com/watch?v=RFAaNjXtkBA
9. http://www.youtube.com/watch?v=R5ILlYq7FnQ
10. http://www.youtube.com/watch?v=Yvpbm37OLiU&feature=related
11. http://www.youtube.com/watch?v=6wlnRDYmcTY
12. http://www.youtube.com/watch?v=-FQhrBOovzQ
13. http://www.youtube.com/watch?v=KGYRvIOZfZ8
14. http://www.youtube.com/watch?v=K2V0AqooVlE
15. http://www.youtube.com/watch?v=uRW91Eeo_ek
16. http://www.youtube.com/watch?v=4CLzvyDbHms
17. http://www.youtube.com/watch?v=3-o15Xmaz2A
18. http://www.youtube.com/watch?v=3ZY3bm93Wk4
19. http://www.youtube.com/watch?v=Lab3khxwE0Y
20. http://www.youtube.com/watch?v=Xa1qaAcJG70
21. http://www.youtube.com/watch?v=U58HAK0KUGg
22. http://www.youtube.com/watch?v=kLcns2KHDTE
23. http://www.youtube.com/watch?v=8YRvWQmYMeM
24. http://www.youtube.com/watch?v=mYbHBWQLpQY
25. http://www.youtube.com/watch?v=CkdrfXB8qTo

26. http://www.youtube.com/watch?v=p_euKhE7rw0&feature=related
27. http://www.youtube.com/watch?v=9zclsa8Zekc
28. http://www.youtube.com/watch?v=SYqYYnxhtgo
29. http://www.youtube.com/watch?v=K047-ZiFUbs
30. http://www.youtube.com/watch?v=GsP05MHH_G4
31. http://www.youtube.com/watch?v=M25_BBKFR-4
si
32. http://www.youtube.com/watch?v=vnRqYMTpXHc

Click

Inca un pas si da...am ajuns la primul meu 100. Nu de ani si nici de milioane de euro. 100 de postari. A fost frumos, incitant, o calatorie placuta in care m-am lasat pierduta in atmosfera virtuala. Ce "nazbatii" online voi mai face? Le tin ascunse. Smile!

http://www.youtube.com/watch?v=FKtHq3xWKU0

To Love

Love…
A box where we put alone,
Pieces of our soul
Dreams that seems so easy to accomplish
With every beat of our heart.

Love
Is a garden where
all of us will be simply lost
in her beauty,
her perfume,
her tenderness.

On the wings of love
We will find
The secret of this small thing
Called life.

Ce zici despre asta?

http://www.youtube.com/watch?v=P5-irfEvGaE

Fara titlu

Las acest aspect, pe seama ta, draga cititorule.Te las si pe tine sa-ti aduci aportul intr-un fel.Sa fii o parte dintr-un blog. As fi gasit un titlu, dar m-am razgandit, pentru ca momentan inspir aerul rece de afara ce patrunde incet in camera.Si astept...fulgii aia mari de zapada de care vorbeste toata lumea.Am prieteni care locuiesc in alte cartiere ale acestui oras si care se bucura de ninsoare. Prima pe acest an. Ma simt precum un copil care il asteapta pe Mosul si nu este convins ca vine pe hornul casei sale, mai ales cand teoretic nu poate, caci nu exista nici un horn in apartament, ci doar doua balcoane. Nici cand eram mica nu credeam astfel de lucruri, puneam prea multe intrebari incomode parintilor. Pentru mine Mosul era cel mai generos om, persoana care face surprize minunate. Tin minte ca la un moment dat, parintii mei mi-au spus ca lasa sa deschisa balconului de la sufragerie ca sa poata veni mai repede Mosul, caci trebuie sa viziteze si alti copii. Recunosc ca am adormit ca un prunc si nu am reusit sa-l surprind pe Mos punandu-mi cadoul sub bradul impodobit, desi am facut ceva ture prin sufragerie in noaptea aceea, dupa ce au adormit parintii mei. Ce buna era o camera de filmat atunci?!!!Dar tot nu ma las...il surprind pana la urma asupra faptului. Poate anul acesta imi va face o surpriza minunata si ma lasa sa fac o poza cu el....Cine stie? Cuminte am fost.

The lost world

Dupa ce am luat pulsul si anul acesta Targului de Carte "Gaudeamus" facandu-mi loc printre multimea de oameni, pe o vreme capricioasa si plangacioasa in acelasi timp, am constatat ca fizic cartea inca mai ocupa un loc important. Nu constituie doar un simplu obiect decorativ, amplasat in biblioteca (ca da bine sa ai propria biblioteca, acasa). M-am pierdut printre atatea edituri, titluri, felurite colectii si oferte care de care mai "ochioase". A fost cald si bine. Si am punctat din nou literatura clasica, de data aceasta insotita de cateva albume dragi de arta. Iar i-am uimit pe ai mei cu pofta de a cumpara si citi carti, in lipsa unui spatiu clar de depozitare (sunt toate dulapioarele ocupate). Am solutia pentru depozitarea lor intr-un spatiu care sa-mi poarte semnatura, duc lipsa doar de capital. Creativitatea mea este iar in crestere. Pana la materializarea amenajarii spatiului concret destinat cartilor in camera proprie, ma voi delecta cu titluri in limba engleza, ca tot catre aceasta limba straina tind. E apropiata sufletului meu care vibreaza in romaneste.

Undeva sub clar de luna

vantul adie usor,
purtand cu sine
gandurile noastre marunte,
nespuse,
nescrise.
undeva, intr-un colt al lumii
o inima asteapta pe alta
sa simta la fel.
o mana asteapta sa incalzeasca
pe alta,
mai mica.
pe o alee, in departare
sub un felinar
un acordeonist isi canta durerea,
pasiunea
in note...
ce se transforma in melodii
pentru indragostitii
ce aievea sub balcoane isi cantau amorul.
in versuri, iubirea vrea sa fie cuprinsa
fara rime,
doar cu intensitate.
candva, inimile tremurau altfel;
vibrau intr-un alt mod.
acum asteapta in tacere...grabite
sa "freamate" pe acordurile iubirii,
cu o intensitate ridicata, dar scurta ca durata.
intr-un parc,
doua inimi stau desenate pe un trunchi al unui copac,
un mijloc vechi ce inca isi mai gaseste corespondentul in actualitate.
dintr-un moment in altul
apare sufletul-pereche al cuiva...
incet, iubirea se strecoara, pe furis, in inima,
pentru a se transforma in certitudine,
pentru un oarecare El si o oarecare Ea.
sub clar de luna...poate incepe o poveste de iubire
vegheata de stele.

Ce vremuri...

Cata simplitate si bogatie se ascunde in notele muzicale? Doar sufletul stie si inima in bataile sale...ce spune povesti pe un alt ritm sau tonalitate. Diferenta consta in Traire.

Unde este poetul...

si pe ce ritm ii bate inima?

"Where's the Poet? show him! show him,
Muses nine! that I may know him.
'Tis the man who with a man
Is an equal, be he King,
Or poorest of the beggar-clan
Or any other wonderous thing
A man may be 'twixt ape and Plato;
'Tis the man who with a bird,
Wren or Eagle, finds his way to
All its instincts; he hath heard
The Lion's roaring, and can tell." (John Keats)

Hmmmmm

La ceas de seara....

ce altceva mai poti face? sa visezi...frumos.

Maeror

La o masuta
Intr-o oglinda, Tristetea
Isi priveste
Ochii conturati cu alb,
Asteptand momentul in care gongul va batea…
Numara de fiecare data secundele in minte,
Secunde pana la un nou act
In care va povesti prin miscari
Momente din viata.
La auzul gongului
Se ridica incet de pe scaun
Si paseste pe scena.
………………………………………………………………
Toti ochii atintiti asupra sa
O fac sa-si doreasca sa fie minuscula,
Inexistenta, daca se poate.
Incepe istorisirea…
Danseaza lent in ritmul acordurilor viorii.
Plange la fiecare pas
In speranta ca Fericirea ii va fi alaturi intr-o buna zi
Dedica fiecare miscare a sa visului de a putea rade doar pentru o clipa
In existenta sa.

Bleeding love (post personal 100%)

Motto: Iubire ce gust ai? Dulce-amarui...mai stai...

Desi sunt genul care inchid "usa" atunci cand vine vorba despre relatii si mai ales cele legate de iubire, chiar si fata de prietenii mei dragi, in ultima vreme nu prea am reusit sa-mi revin, fie din cauza oboselii cotidiene, fie ca da...a trebuit sa-mi adun inima de pe jos pentru a n-a oara. Nu caut compatimire, ci doar incerc sa-mi explic de ce...sau mai bine zis de ce s-a intamplat asa. Poate ca iubirea nu are nevoie de explicatii, doar noi nu stim cum sa ne pierdem intru totul in ea si nici sa-i apreciem valoarea.
O buna prietena mi-a spus in weekendul ce a trecut ca am un optimism contagios si ca nu intelege de unde imi iau puterea si energia de a trece peste orice obstacol. M-a uimit afirmatia ei, mai ales cand stiu ca incerc sa-mi "pansez" singura inima de vreo luna si ceva. Da, recunosc ca nu-mi arat durerea...si nici nu doresc nimanui sa se aplece (la modul figurat) sa-si ia inima de pe jos...E poate cel mai dureros moment, in care simti ca nu mai ai aer, ca totul s-a spulberat, ca lumea voastra redevine lumea ta. Ca Doi inseamna de acum Unu. Am trecut prin multe in ultima perioada si ma mir cum de am reusit sa depasesc toate situatiile ivite cu zambetul pe buze. Culmea este ca am oferit in aceasta perioada consiliere altor persoane cu inimile frante (trebuia sa ma fac psiholog; nu sa fiu doar unul sub acoperire). Sper sa nu fiu un psiholog prost.
Trecand peste aceste aspecte decorative, stiu ca va mai trece ceva timp pana cand inima mea isi va capata din nou puterea de a bate frumos in ritmul iubirii. A cui a fost vina? Pe drumul iubirii, fiecare dintre parteneri apreciaza alte lucruri, se regaseste in celalalt intr-un anumit procent, cauta alte sensuri. Ofera saruturi, imbratisari, gesturi ... momente demne de a fi imortalizate. Fiecare vine cu doza proprie de rationalism, de sensibilitate, de romantism. Unul dintre parteneri poate fi poet, celalalt un simplu cercetator care se increde doar in faptele deja puse in aplicare prin cercetari felurite asupra sufletului. Si cum fiecare inima bate un ritm diferit, pana ajungi sa gasesti acea melodie unica pentru a uni frumusetea sentimentului numit iubire, va trebui sa fii un maestru, vrajitor ori romantic peste medie.
Si da, trebuie sa faci ca fiecare moment ori fapta sa conteze pentru persoana iubita. Sa stii ca lumea ta este mai colorata alaturi de persoana pentru care inima ta tropaie de fericire. Unde am gresit? M-am pierdut in realitate...si in poeziile nescrise ale sufletului meu. Romantismul e de vina...dar si lipsa gesturilor simple venite din inima, fara vreo cheltuiala mare. As fi vrut sa impart si eu macar o data castile de la Ipod alaturi de king of my heart (detronat in momentul de fata), asa cum am facut-o la Sibiu cu my Lil'Bro'. Timpul imi va ghida pasii catre...alte zari. Colorate si pline de clipe savuroase. Voi invata sa dansez din nou pe beat-urile iubirii.

Prin gaura cheii

Motto: Arta de a aprecia un El si o Ea in egala masura.

Nu o sa postez cine stie ce filmulet cu vip-uri autohtone pe post de protagonisti, care au confundat din greseala, sub impulsurile ridicarii temperaturii din incapere, spatiul public cu cel privat. Si pentru ca in genere curiozitatea ne indeamna sa exploram continuu lumea, fie si prin gaura cheii, prin intermediul sau ajungem sa interpretam o diversitate de roluri pentru a ne satisface o nevoie primara. De cunoastere.
Trecand prin tot felul de experiente, martori sau cobai ai unor experimente mai mult sau mai putin constiente, ne uitam, judecam si analizam astfel de fenomene. Desi, am putea sa ne punem la adapost trairile sub "umbrela" expresiilor de genul "n-as face niciodata asa ceva", "lipsa de bun simt" si lista ar putea continua, uitam sa luam in calcul ca putem oricand sa ne lasam purtati de impulsuri, fie ele bune sau rele. Indiferent din ce categorie facem parte: femei sau barbati.
Ca femeile sunt de pe Venus si barbatii de pe Marte nu are vreo relevanta aparte. Din punctul meu de vedere, am apreciat mereu deschiderea si onestitatea "martienilor", in defavoarea "pisicismelor" "venusianelor".
"Martienii" poseda acel aer cool (pentru pustoaice), la care vor renunta cu greu, la adapostul carora te vei simti in siguranta daca ajungi sa-i indragesti asa cum sunt, fara schimbari majore, fie chiar si de stil. Deasemenea, vor aprecia mersul de gazela ori de caprioara al "venusianelor', timiditatea sau raceala acestora, atata vreme cat sunt dragastoase cu ei, dar si deschiderea acestora in fata experientelor de tot felul. Le plac "venusianele"exploratoare, dar le inteleg si le accepta si pe cele linistite, ceea ce denota flexibilitate. Mai arunca din cand in cand cate un ochi in revistele lor glossy (pline de pisicisme si dulcegarii ce-ti pot provoca instantaneu "diabet" in urma articolelor citite) in propria lor incercare de a intelege lumea acestora, de a surprinde un pic din aerul venusian (si in ce capsula cu arome ar putea fi acesta cuprins). Cu toate eforturile lor de a surprinde o mica parte din lumea "venusianelor", "martienii" nu reusesc sa cuprinda intru totul misterele acestora. Ceea ce este remarcabil la ei este ca nu renunta. Sunt perseverenti. Pe cand "venusianele" isi indreapta mai tot timpul privirea catre alte zari in momentul in care constata ca in fata lor se afla un "martian" pampalau. Si cam rar isi doresc sa exploreze lumea "martienilor". Multe dintre acestea considera ca este o pierdere de timp sa-i analizeze pe "martieni", astfel incat revistele pe care acestia le devoreaza nu reprezinta decat hartie aruncata aiurea, nu "dosare" cu informatii pretioase, ce le pot scoate din tot felul de situatii inedite, daca au simtul umorului. Si le pot conferi in acelasi timp siguranta sau stabilitatea dupa care viseaza din copilarie.
Asa ca "venusianelor" incepeti explorarea taramului "martienilor".S-ar putea sa aflati lucruri interesante si in final sa va regasiti un pic in lumea lor.

1, 2, 3 intr-un sistem

Motto: "Vocea mea este oribila, iar a ma privi dansand, este ca si cum as privi un elefant". (printesa Diana)

31 august 1997.O zi obisnuita de toamna in care ma plimbam cu bunele mele prietene prin parc, numarand cu tristete zilele de vacanta ramase pana la inceperea unui alt an scolar. O zi in care am adunat cateva ghinde drept amintire a faptului ca incepusem sa fumez. In aerul acela racoros, am abordat copilareste un subiect cald, prezentat pe diversele canale media: moartea printesei Diana, "printesa inimilor". Tin minte ca am vazut la televizor numeroase buchete si coroane de flori, poze ale printesei Diana, lumanari aprinse, oameni plangand...reportaje care anuntau nu doar pierderea suferita de Casa regala britanica, ci si a intregii natiuni. Cam rare momentele cand oameni cu diverse conditii sociale sunt uniti. Aceste lucruri le-am observat atunci alaturi de prietenele mele si mi-au ramas in minte. La fel si ghindele de care m-am despartit cand am renovat locuinta in 2002.
Ah si acel dans al printesei Diana cu John Travolta in anul 1985 in timpul unui bal organizat la Casa Alba.
Nu stiu cate fete viseaza sau au visat sa ajunga printese, insa povestea printesei Diana la inceputurile ei, pastreaza urmele basmelor care au indulcit unora dintre noi copilaria. Cert este ca a fost pentru multi o sursa de inspiratie, un aer de prospetime adus intre zidurile Palatului Buckingham. A fost o prezenta precum zeita vanatorii, Diana din mitologia romana, faimoasa pentru gratia atletica si frumusetea sa, pe langa multe altele.
O alta Diana (diafana) de aceasta data a fost aclamata si blamata in aceeasi masura cu multi ani inaintea printesei Diana. In 1956, regizorul David Miller, pe baza scenariului conceput de Christopher Isherwood (scris dupa povestea lui John Erskine) a adus in fata publicului povestea vietii Dianei de Poitiers, amanta viitorului rege al Frantei Henric al II-lea, ce a reusit prin manipularea barbatilor din viata sa obtina o pozitie ce-i conferea putere in mediul politic al acelor vremuri. Intitulat simplu "Diane" (Diana), filmul ce i-a avut drept capete de afis pe Lana Turner si Roger Moore s-a bucurat de succes, acest film constituind de altfel si ultima colaborare a actritei cu studiourile MGM.
Si pentru ca sunt numeroase celebritati ce poarta acest prenume, precum Diane Keaton, Diane Laine, Diane Kruger etc., pentru care va mai curge cerneala in presa scrisa, Diana ca simplu cuvant a constituit mai tot timpul o sursa de inspiratie chiar si in muzica. Ca om a facut pe multi sa suspine.
Marturie stau cateva dintre melodiile ce au intrat in categoria oldies but goldies. De la The Bachelors, Fleetwood Mac si Therapy? (si multi altii), Diane s-a auzit in diferite colturi ale lumii si pe undele fm, surprinzand si rescriind in acelasi timp clipe trecute. Enjoy!
1. The Bachelors:
http://www.youtube.com/watch?v=ta_eRZZ0kTc

2. Fleetwood Mac:
http://www.youtube.com/watch?v=5F1G5uvQlJY&feature=related

3. Therapy?
http://www.youtube.com/watch?v=md7SJ1kDE24

Incepe distractia

Nu voi merge in club, ci voi aduce printre randuri, mici fragmente de cultura, intr-o maniera din care sa invatam fiecare. Nu voi incerca sa schimb atitudini, voi lasa doar gandurile sa va zburde vesel...catre alte zari. Bine ati intrat in lumea 3 in 1!

Do Wah Diddy Diddy....doooo, doooo

Am trecut si anul acesta pe la Kilipirim si am reusit sa imbin doua arte: literatura cu muzica si nu orice gen. Achizitiile ce privesc cele 2 arte se inscriu in curentul clasic. Momentan, inima imi tropaie vesela pe ritmurile vechi ale rock and roll -ului. Iar cartile, opere ale unor mari autori ai literaturii universale scrise in limba engleza, deabia asteapta sa fie citite. Hrana pentru suflet in vremuri friguroase.

Manifest (recomandare pentru weekend)

Pentru: Toti dj-ii de la diversele posturi de radio care vorbesc prea mult, cu fraze lipsite de un continut atractiv/interesant.

Un mix de sounduri si "povesti" transpuse in note...
1. http://www.youtube.com/watch?v=xy4FXhkm6Nw
2.http://www.youtube.com/watch?v=xqyNRDDqAuc
3.http://www.youtube.com/watch?v=jBEYyHGbwto&feature=related
4.http://www.youtube.com/watch?v=6wBpe6Zt7rU
5.http://www.youtube.com/watch?v=sPD4Ms9R3UM
6.http://www.youtube.com/watch?v=bYb9pkJqZf4
7.http://www.youtube.com/watch?v=hLA3WA9QOh0
8.http://www.youtube.com/watch?v=fVllKtvNHFs
9.http://www.youtube.com/watch?v=mZbQgTlT1Y8
10.http://www.youtube.com/watch?v=lqi5P4gAvSY
11.http://www.youtube.com/watch?v=oox0d2qMs-s
12.http://www.youtube.com/watch?v=t72AJGVAKLU&feature=related
13.http://www.youtube.com/watch?v=pqaUZkf52fs
14.http://www.youtube.com/watch?v=c7aAEH-jhLQAEH-jhLQ
15.http://www.youtube.com/watch?v=vZkPVufSZKc&feature=related
16.http://www.youtube.com/watch?v=mv55WsedLYI
17.http://www.youtube.com/watch?v=gC1xuVCBl4o
si in final: zambiti!
18.http://www.youtube.com/watch?v=m40cFFGC3EY

Randuri, franturi

Dedicatie: Tuturor celor care si-au aruncat gandurile prin sertarele mobilierului din casa.

Parti. Ce revin la suprafata. Cuvinte nerostite. Scrise pe o bucata de hartie. Ce a fost candva o scrisoare. Aruncata intr-un sertar. Impaturita. Ce nu va fi nicicand citita de catre destinatar.
Cine nu a conceput macar o data o scrisoare de iubire (in mod clasic)...a pierdut din "savoarea" sentimentului surprins intr-un joc de cuvinte ce transfera starile in alta dimensiune. Palpabila.

In loc de palton

http://www.youtube.com/watch?v=Nwh3FmpZ7kg

Peut etre une belle histoire

Un petit fragment d'une ame qui cherche l'echilibre perdu dans les notes de son coeur.

http://www.youtube.com/watch?v=Q3Kvu6Kgp88

Nota: Va las sa interpretati cum doriti fraza mentionata mai sus. A fost doar un gand surprins sub forma unui haiku...in limba franceza, nu in japoneza.

Intrebari

Ce ai facut azi pentru tine? Ce ai castigat? Ce ai ratat? Cine te iubeste? Cum poti convinge timpul sa lucreze in beneficiul tau? Care este ultimul tau vis implinit? Prin ce metode ai cuceri fie si varful unui munte? In ce poveste te-ai regasit? Melodia din timpul dusului: arie de opera, clasica, old rock sau rhythm and blues cu mult soul? Hip sau hop?

http://www.youtube.com/watch?v=PbL9vr4Q2LU

Cand trecutul se intalneste cu prezentul

Elementele ce au constituit candva o tendinta sunt in prezent revigorate. Este evidenta reluarea acestora fie in moda, muzica, arta ori arhitectura. Trecutul se imbina cu prezentul intr-o legatura cu totul unica bazata pe cautare, pe explorare si pe regasire. Cu noi metode de reprezentare. Urbane. Din care "respira" viata. Un efect de "halo" strabate dincolo de povestile prafuite ale strazilor, ale cafenelelor / ceainariilor ce incearca sa imbrace "hainele" curentului actual, al minimalismului din punct de vedere al decoratiunilor interioare, dar plin de culoare, ale ritmurilor ce faceau odinioara picioarele celor prea putin captivati de dans sa se miste, sa trepideze podeaua cu al lor tremur (vibe), cu voci precum cea a lui Louis Armstrong sau Nina Simone, care atingeau fiecare particica ori "fibra" a sufletului prin intermediul melodiilor ce surprindeau simplu si frumos stari... "flash-uri" ale acelor vremuri.
Cand trecutul se intalneste si "da mana" cu prezentul iese cel mai...bun mix. Cu note care de care mai captivante. Ascunse si vizibile in acelasi timp. Care contureaza cu un "penel" fin imaginea lumii de azi. Tulburatoare si fermecatoare. Pierduta sub soare ori captiva lunii. In care ne regasim fiecare in postura de personalitati individuale.

For the soul

Daca sufletul ar putea vorbi, oare ce ne-ar spune? De ce ii este dor? Adevarul?
http://www.youtube.com/watch?v=EhhZSbSF2cE

Pe derdelusul vietii

Dupa o zi in care m-am simtit precum o papusa manevrata de itele necunoscute ale vietii, a carei replici se schimba constant, in lipsa unui scenariu scris/cunoscut in intregime, o papusa care trebuie sa invete cum sta treaba cu echilibrul ori cu simpla cadere in picioare dupa o "pliciuiala" verbala, am ajuns in singurul loc linistit. Acasa. Desi, ma uit cu jind la patul ce asteapta sa ma gazduiasca pentru inca o noapte doar pentru cateva ore, observ ca nu reusesc sa realizez tot ce-mi propun in fiecare zi. Si ca oricat de mult m-as stradui, nu pot schimba perspectiva. Imprevizibilul mi-a marcat si constat ca-mi va marca si urmatoarea perioada, marunta existenta. Singura mea farama de optimism este aceea ca vine weekendul si voi putea colinda un pic prin lumea povestilor si a muzicii. Kilipirim ma asteapta.

Stop cadru

Ok. A trecut ceva vreme de cand am ajuns sa-mi fie dor sa dorm pe saturate. Am acea senzatie pe care doar un mancacios o simte in fata unui tort, caci pentru mine cuvantul " somn" se rezuma in aceste clipe la acea placere maxima de a savura "tortul" nu doar din priviri, ci si de a simti saturatia. Dupa ceva "urecheli" verbale venite din partea multor persoane dragi, fie prieteni, colegi de serviciu, colegi de master, cunostinte, urmare faptului ca dorm in medie 3 ore pe noapte de ceva timp, am constatat cat de bine este sa stii ca exista oameni care tin la tine, indiferent de mediul din care provin. Am ramas surprinsa de reactiile lor, pentru ca in categoriile mai sus mentionate intra si persoane care nu ma stiu de multa vreme. Si am apreciat intru totul criticile lor constructive. Nu o sa fac promisiuni desarte legate de cresterea numarului de ore alocate somnului pe viitor, mai ales in conditiile in care nu stiu ce-mi rezerva ziua de maine. Si nici cum mi se va schimba ordinea de zi. Singura mea bucurie in acest moment este ca am ajuns sa dorm 4 ore incepand de luni noapte...adica sunt pe drumul cel drept. Singurul lucru pe care-l pot afirma este: nu experimentez somnul polifazic, asa ca stati linistiti.E doar o faza din viata mea, care va lua sfarsit asa cum a aparut.De la sine. Va multumesc tuturor pentru sfaturile oferite si pentru grijile facute.Raman aceeasi Carmen. Cu zambetul pe buze.

Haoleu...

Ce-mi vazura ochisorii?????Doamne, cate pitzipoance au navalit in spatiul virtual!!!! Fara numar, caci la fiecare secunda mai apare una dupa cortina, pe vreun bolid ranjind la bustul gol, catarata pe vreo masa, tolanita precum un tigrusor pe o patura intr-un pat cu saltea, imbracata in dantela neaparat de culoare neagra cu ceva auriu (absolut sclipitor!; i-au rapit replica sarmanului domn castor din reclama) drept accesoriu si da, cu boticuri cat mai "botoxate". "Hei, nu stii cine sunt eu? Sunt Angelina, nu Jolie. Numele meu real e Hangelina, dar l-am adaptat vremurilor. Mama mea e vrajitoarea cea buna, iar tatal meu lautarul satului. Nu duc lipsa de bistari si nici de fani. Sunt Angie. Priveste-ma! Marfa de calitate. EXXXtra". Radeti pe saturate!Iar voi, domnisoarelor pitzipoance nu mai fiti asa penibile, viata trece, urmele raman pe fetisoarele voastre!
http://pitzipoanca.org/

Comitii, comiteri...fapte comise

Da, am comis-o din nou. Tot cu zambetul pe buze. Daca tot este sa mi-o iau, macar sa rad. Precum un pisoi care sta si se linge pe bot dupa ce a papat ceva pe furis. Nu de alta, insa nu pot schimba lumea din jurul meu. Prea multa seriozitate dauneaza. Si eu sunt serioasa cand vine vorba de lucruri importante, dar sunt momente cand realizez ca nu e nevoie sa te cramponezi dintr-un fleac si nici sa faci din tantar ditamai elefantul si nici sa devii susceptibil prea des. E o risipa pretioasa de energie si de nervi in egala masura. Desi sunt in fond o persoana sensibila, sfaturile unei foste colege de serviciu mi-au fost adesea de folos. Daca in acea perioada nu puteam sa inteleg comportamentul sau, transpus clar in expresia" ma doare in cot... de tot", am ajuns la concluzia ca avea dreptate sa aiba o astfel de atitudine. Recunosc ca-mi lipseste tupeul si ca pun suflet in orice lucru pe care-l fac (fie chiar si neplacut) si cu toate acestea mai am de invatat pana sa ajung sa fiu maestra in arta "durerii in cot...de tot". Dar incetul cu incetul se invata ...alfabetul indiferentei.

Visare

http://www.youtube.com/watch?v=VCHcVN3A7Sk&feature=related

Dupa ploaie

Rasare soarele... cel putin asa se intampla vara. Momentan stam si privim cu melancolie cerul cu norii sai pufosi, altadata albi acum gri.Ne plimbam pe aleile din parcuri ce ne par deodata straine datorita frunzelor multicolore care ne desfata privirile si copacilor ce stau precum niste naluci cu ramurile goale, in propria asteptare...a unui nou ciclu al vietii. Savuram aerul rece si ne aducem aminte instantaneu, cand frigul isi face simtita prezenta pe obrajii nostri de momentele calduroase cand razele soarelui ne incalzea trupurile. Ne simtim greoi cu mai multe haine pe noi si parca am vrea sa dam timpul inapoi pentru a ne simti din nou usori. Vara este departe si iarna aproape. Cu ale sale sfinte sarbatori.

Pentru tine...iubire goala

Sa fiu o soapta in gura ta,
O adiere de vant ce-ti atinge parul,
Un suras, o poezie...
O clipa de iubire ce n-are sa mai vie.
***
Sa ne amestecam trupurile in noapte
Sa fim doi.
O poveste intr-un album al iubirilor de altadata.
Cu momente traite inconstient
sub "hainele" iubirii
ce niciodata n-or sa iasa din tendinte.
Doar cu simple colectii noi.

Nestatornica Ana

Imbracata intr-o rochie rubinie, cu un par de culoarea spicelor de grau, frumos prins cu ajutorul unor fluturasi pe post de agrafe, Ana sta asezata pe covorul din sufragerie si se joaca cu prietena ei cea mai buna, papusa Clara.
Lemnele mocnesc in semineu intr-o melodie netranspusa in note muzicale, in timp ce picaturile de ploaie de afara danseaza vesel pe ferestrele mari ale vilei. Motanul Mitica ii da tarcoale lui tanti Mita, bucatareasa familei Grozavescu, vinovata de pregatirea unor delicioase mancaruri, dar si a codului ce se rumeneste la cuptor, in acest moment. Cu mustatile sale lungi, Mitica adulmeca mirosul si poate preconiza cu talentul sau innascut cand este gata pestisorul...
In timp ce parintii ei se pregatesc pentru a merge la onomastica domnului Mihailescu Gabriel, Ana ii spune poezii Clarei: "S-a intors cercetatoarea/Sa le spuie la surori/Ca-i deschisa toata floarea/Si campia, de cu zori..."
-Ai inteles, Clara? Este vorba despre albine si despre talentul lor, spuse Ana papusii.
"Si-au plecat aproape toate/La cules, cu mii si mii, /Lasand vorba la nepoate/Sa-ngrijeasca de copii./Caci muscoii si bondarii/Si-alte neamuri de padure,/Pe soptite, ca talharii,/Umblau mierea sa le-o fure..."
-Doar stii ca noi mancam zilnic miere.Este facuta de albine, adauga Ana, dupa care continua poezioara: "Insa paza-n stupi e buna,/Ca tarziu, dupi apus,/Colo jos, subt stupi, la luna,/Ei zaceau cu burta-n sus."
-Cred ca putina miere nu strica acum, mai ales ca am auzit-o pe mami ca e buna si pentru piele. Sa ma astepti aici, ii zise cu autoritate Ana, papusii Clara. Ma duc pana in bucatarie sa iau borcanul cu miere.
Se ridica de pe covor si cu pasii ei mici si repezi se indrepta catre bucatarie pentru a duce la bun sfarsit misiunea propusa. Ajunsa acolo, inspecta rapid din priviri dulapurile cu geamuri ca sa vada unde este borcanul cu miere si cand in sfarsit il zari sezand maret pe dulapul de langa cuptor unde Mitica tot mieuna, se indrepta bucuroasa catre el.
Ajunsa aproape de dulapul cu pricina, motanul Mitica se intoarse catre Ana cu o privire gata de lupta...si cu gherutele scoase...
Ana ramase locului si luand o pozitie precum luptatorii de sumo se pregati sa-i raspunda motanului.
-"Tu vrei pestisorul, eu mierea...." spuse Ana.
Dupa o scurta repriza de alergatura prin bucatarie si multe farfurii sparte, dar si oale rasturnate, Ana iesi victorioasa cu borcanul in maini, in timp ce Mitica se lingea pe labute satisfacut de prada sa: codul.
Ivindu-se in pragul bucatariei, tanti Mita isi puse mainile in cap din cauza privelistii ce i se deschidea in fata.Multe oale rasturnate, farfurii sparte si peste toate acestea motanul Mitica statea culcat satisfacut de pestele savurat.
-"Mitica, Mitica, vino sa te scarpine mama..." rosti aceasta cu o matura in mana dreapta.
Mitica se ridica rapid cand vazu maturica indreptandu-se spre el si o zbughi afara din bucatarie.Cu tanti Mita dupa el, Mitica alerga catre sufragerie unde Ana savura in liniste alaturi de papusa Clara mierea cu degetele.
-"Mitica. Mitica...." zbiera tanti Mita.
Ajuns in sufragerie se aseza in fata Anei, punandu-si capul in poala acesteia.
Aproape fara vlaga intra si tanti Mita in camera si vazand-o pe Ana murdara de miere si rochita rubinie "tapetata", mustacind cu motanul alaturi de ea, nu reusi sa rosteasca decat atat: "Si tu, Ana..."
-"Arati precum un bondar", zise mama Anei din pragul usii.
-"Hai sa te spal si sa te schimbi, bondar mic ce esti", adauga aceasta.

Danseaza baba...

"Nu mai joaca hora in sat"...desi haios la prima auditie acest cantisel (este scris voit asa) te poate pune serios pe ganduri, mai ales daca esti unul dintre persoanele care mai crede in valorile culturale romanesti. Acele valori uitate, dar care au facut istorie in alte vremuri.
Nu stiu cum se face dar nu suntem buni promotori ai propriilor valori. Asteptam si tragem cu ochii la ce au altii si uitam de ograda noastra...in care se asterne praful. Mergem in concedii in zone exotice, uitand sa exploram propriul taram si sa patrundem povestile nescrise ale multor zone rupte parca din picturi. M-a frapat mereu verdele crud ori intens din zonele montane, la fel si oamenii din alte colturi ale tarii. Acea frumusete salbatica, neexplorata...dar si linistea trista ce s-a abatut pe ulitele satelor tipic romanesti. Am observat-o in ochii bunicii mele care a respirat incontinuu acel spirit al omului de la tara, cu povete la purtator ori glume populare, care a tinut la traditie, la respectarea statornica a sarbatorilor. O persoana pe care n-am considerat-o niciodata baba si nici n-am alintat-o "bunica". I-am spus simplu si cu drag mamaie. Culmea face ca este o mamaie "strong" din multe puncte de vedere care l-ar face pe Banica jr. sa danseze hora rock and roll in batatura ori pe prispa cum doreste si in baston.

Let's roll

Dupa o zi in care am realizat ca locul meu este oriunde altundeva din punct de vedere profesional, deoarece abilitatile mele forte raman in stadiul de fasa sau vegeteaza si ies din conul de umbra doar la cursuri si in proiectele de la master, am ajuns la concluzia ca trebuie sa pun stop anumitor comportamente ori atitudini ale colegilor si sa apas forward in ceea ce priveste proiectele personale. Sa pun odata pentru totdeauna ordine in ganduri si in visele proprii. Faptul ca petrec zilnic mai mult de 8 ore alaturi de oameni care nu au pasiuni/gusturi asemanatoare cu ale mele, oameni cu experiente total diferite, pe care ii misca cu totul altceva decat caderea frunzelor, cu valori proprii comerciale, m-a facut azi sa ma simt precum un spectator la un eveniment care este pus in scena prea des la joburile multora dintre noi. N-as vrea sa imi intreb colegii daca citesc altceva decat hartii oficiale si ziare sau ce piesa de teatru au vazut in ultima vreme, caci s-ar putea sa am parte de o lunga pauza decat de un raspuns concret. Nu vreau sa par ironica, sunt realista. Iar realitatea doare de cele mai multe ori. Ne loveste frontal fara vreun semnal de avertizare.

"Satisfacerea necesitatilor"

In fata acestor cuvinte ne-a bufnit rasul in drumul spre casa dupa cursuri, ca deh, uneori nu ne ramane decat sa facem astfel de lucruri, desi expresia din titlu este adesea vehiculata in studiile referitoare la promovarea vanzarilor pentru anumite produse. De alte necesitati ne ocupam fiecare in parte, dupa propriile puteri sau capacitati. Si cum diversitatea este unul dintre atributele existentiale, avansarea in varsta aduce si un volum ridicat al necesitatilor, ce nu poate fi acoperit rapid. Si nici dislocat din propria fiinta.

In the air

Vantul adie usor, purtand in curentii sai particule de energie. Norii tristi asteapta sa fie "traspusi" de un pictor pe o panza ce va cuprinde o parte minuscula din frumusetea pura a acestei lumi. In ochii nostri, lumea e mica, iar noi... prea lipsiti de continut uneori. Am uitat placerea de a simti fosnetul frunzelor sub talpile pantofilor. Placerea de a mirosi aerul tomnatic si a de a fi o parte din natura. Am uitat sa "ascultam" cu inima muzica din jurul nostru.
Si mai ales am uitat ca putem fi oricand surse de inspiratie pentru ceilalti. Cu povesti spuse prin cuvintele altora, cu fapte comentate sau apreciate, cu minusuri si plusuri plasate sub "lupa' invizibila a realitatii ori a existentei noastre efemere. Am intalnit cativa oameni care m-au inspirat si care continua sa ma inspire prin atitudinea lor, persoane pentru care cunoasterea sinelui nu inseamna impunerea de limite, ci explorare continua. Persoane de la care am invatat ca poti atinge orice vis oriunde si oricand. Nu doar in povesti, ci si in realitatea imediata. Trebuie doar sa risti si sa simti putin din frumusetea lumii.

De prin lume adunate-fragmente

Motto: "Priveste atent in jurul tau, caci s-ar putea sa pierzi esenta acestei trecatoare lumi."

1. Copilul isi privi mama cu ochii sai mici de culoarea turcoazului, singura fiinta capabila sa-i ia durerea in maini si sa-i puna zambete pe chip, totul intr-un mod neconditionat. Intr-o legatura unica, stabilita de la bun inceput. Mutuala. Fara pierderi, bazata pe regasiri...in bataile inimii care-si regleaza ritmul suav.
2. Intr-un colt, un batran imbracat intr-un trenci uzat sta cu o privire trista, asteptand momentul in care cineva i se va adresa binevoitor si-i va lua durerea ascunsa in suflet doar de la primul cuvant. Chiar si ziarele pe care incearca sa le vanda studentilor nu-i pot alunga singuratatea. Este doar o metoda de a arata tuturor ca inca mai poate fi vizibil, fara a apela la alte mijloace de comunicare. Comunica prin singuratate, purtat de gandurile proprii in vremuri pierdute si la clipe ce n-or sa se mai intoarca prea curand. La prima intalnire cu "Ileana" sa pana la ultimele cuvinte rostite de ea, in urma cu ceva ani.La ultimul buchet de trandafiri lasat duminica, ce tocmai a trecut pe piatra rece, udata cu lacrimi de iubire. De dor.
3. O femeie cu chip de copil se indreapta catre singura destinatie ce o poarta catre lumea la care ravneste de cand era mica, o lume ascunsa in povesti si in care s-a regasit adeseori. Nu a vrut sa se bata cu balaurii fiorosi si nici sa fie rapita de zmei. S-a lasat purtata doar de ritmul poeziilor, in sensibilitatea povestilor de iubire ori in forta captivanta a enigmelor, ascunse in romanele politiste, in scurtele istorisiri pierdute in fisierele propriului calculator. A lasat din sufletul sau in primele capitole ale romanului neterminat ce asteapta de ceva ani sa fie finalizat. A pierdut timp si a castigat puterea de a merge mai departe.
4. Lumea este atat de frumoasa.In creatie.

Cursa soricelului cel viteaz

Frumoasa-i viata de student, in conditiile in care faci raliu de la slujba la facultate, gafai sa prinzi un loc, fie el si in autobuz sau la cursuri (ca, deh, banii-s putini, Romania tot e in tranzitie, iar taxele precum niste elefanti, in fata carora nu poti sa afirmi decat: "wow! ce mari sunt!", iar salile de curs din ce in ce mai mici) pentru a prinde si tu cateva cunostinte (a se citi pile, relatii, nu altceva), acolo, precum un fraier, tocilar sau smecher, cu ochelari scumpi pe nas sau fara ei, cu viziuni laaaargi. Tu, acela, care mai treci uneori pragul salilor de curs, ca te roade in permanenta curiozitatea de a afla cica, lucruri noi.... de a fi permanent informat (sic!) si da, ai platit ca prostul, cum bine spunea un profesor. Un prost care plateste pentru niste prostii, chiar ca esti Fraier si s-ar putea ca intr-o buna zi sa-ti auzi propria oda, in ritm de hip-hop cu influente rock pe undele fm ori in propriile casti de la iPod. O persoana care sta frumos pe scaunel si asculta vorbele transversal longitudinale ale unor dascali depasiti de trendul actual numit dinamic/interactiv, care considera ca stiu totul (oare! au uitat probabil ca "totul" este un concept relativ), care sunt precum niste dinamite verbale, lipsite de miez si mai rau agramati. Un student care nu afla in esenta, ceva care sa se inscrie in termenul " interesant".Doar asista mirat la punerea in scena a expresiei "vorbim discutii" si nu intelege ce cauta acolo si care este scopul sau elementar. Posibil diploma, acea bucata de hartie ce se va ingalbeni cu trecerea anilor, raspunsuri la intrebari existentiale, noi colegi sau prieteni ori schimbarea mediului de munca. Uneori, nici el nu mai stie de ce a venit...isi duce mana la frunte si schiteaza un zambet tamp. Alteori il doare si incepe sa combata sistemul. E vazut in acest caz, fie precum un viteaz erou sau un tupeist, "rahat turcesc" cu ochi, care se zbate ca un "rac" pe uscat sa schimbe atmosfera, sa aduca un suflu/miros nou in sistemul de invatamant. Ghinionul sau este ca exista pereti...si da, poti vorbi la ei ca n-ai nici un feed-back. Noroc ca are legitimatie de student in buzunar si un mare "cuc" pe post de portofel.

Romantic mood

Primele ore ale diminetii, m-au facut sa cred ca sunt un mic personaj in cautarea unui taram pierdut...al iubirii. Am avut parte poate de un fragment minuscul dintr-o poveste de dragoste durabila, poveste ce s-a desfasurat in fata ochilor mei, in metrou. Gesturi simple, tandre, ce tradau doar din privirile celor doi protagonisti, ajunsi la implinirea dragostei lor, ceea ce a fost candva. Acel lucru simtit si trait in egala masura cu intensitate.Cu intensitatea de a fi in doi si de a trai frumos.Felul in care se sprijineau reciproc, felul in care parca-si sustineau echilibrul fragil al varstei, m-au facut sa cred din nou, in puterea povestilor simple de iubire.Dar care dureaza, indiferent de secundele scurse. Odata cu deschiderea usilor de la metrou, am crezut ca scurta incursiune pe teritoriul iubirii s-a incheiat.
A urmat dupa-amiaza o alta poveste, de aceasta data citita, poveste scrisa cu sufletul unui om indragostit, ce sper sa-si implineasca visul imaginar cat mai frumos cu putinta, un indragostit pe umerii caruia am pus un procent amarat de 120% sensibilitate si romantism, procent pe care-l revoc dintr-un simplu motiv: m-am regasit in scrierea sa. Noul procent e de 150% si-l merita din plin.

Marca de scrisoare

Unul dintre prietenii mei de suflet, vrea ca zilele acestea sa interprez un rol foarte ravnit de celebritatile feminine de la Hollywood: femeia lui James Bond, altfel spus Bond Girl. N-o sa fiu vreo aparitie mirifica din valurile marii, nici cu pistolul sub forma unui stilou nu voi trage in dusmani, nu voi alerga dupa diamante sau dupa limuzine (posibil dupa autobuze, in cel mai obisnuit mod in capitala), ci doar voi face un raliu dupa un CD plin cu amintiri, la o ora tarzie in noapte. Pacat ca n-am carnet de sofer...ma razbun eu la anul ori cand imi va creste grasunul cont pe care nu-l detin, inca, la banca. Norocul sau: mi s-a lipit de suflet precum marca de scrisoare.Ghinionul lui: imi ramane dator cu o pereche de pupici. Si multe portii de ras.

Experiment cotidian (blog pe jumatate transcris din agenda de cursuri)

Am raspuns afirmativ rugamintii unui dintre sefii mei, rugaminte ce avea drept scop ajutorarea copilului sau la unul dintre proiectele de la scoala, cu toate ca, in esenta, continutul rugamintii era un pic cam bizar. Am riscat, ce-i drept si din primul foc am reusit sa duc la capat misiunea propusa. Mai mult, m-am minunat de forta proprie de convingere pe care o am asupra celorlalti, mai ales ca am apelat la stratagema adevarului. In 3 timpi si 5 miscari am reusit ceea ce da, cred ca si aia de la Apprentice n-ar fi reusit. Inca mai am farmec, sic! Astept maine, laudele solicitantului nu de alta , dar trebuie sa ma amuz si eu de dimineata intr-o zi de marti. Ca sa-mi mearga bine toata ziua.

Itzi bitzi

Prea linistita aceasta zi, in care am reusit cam tot ce mi-am pus in minte.M-am apucat chiar sa-mi fac si temele de la cursurile de master (ma simt ca in clasa a V-a), dar mi-am pierdut cheful sa le si finalizez (sic!) si cum maine este o noua zi plina din toate punctele de vedere, le las in stand by. Deja, ma gandesc la sarbatorile de iarna, la prima ninsoare si la deliciosii cozonaci facuti de mama, la mirosul portocalelor in casa si printre toate acestea la...el. O buna prietena avea dreptate: nu te poti rupe usor de ceea ce a fost. Asa cum nu poti scoate iubirea din inima imediat, in special cand your love is the king.

Celor dragi

Dupa ce am facut o surpriza unei persoane dragi mie, cuvintele sale m-au uimit intru totul: "Esti minunata! Cam rar oameni ca tine" (in conditiile in care, n-am mai vorbit de ceva vreme cu respectiva persoana). Am auzit adesea astfel de marturisiri, ma flateaza, mai ales ca-mi cunosc limitele. Stiu, doar ca daca as avea mai mult timp, l-as dedica intru totul celor apropiati. Nu de alta, dar la finalul unei zile nebune tot catre lucrurile simple si persoanele dragi noua ne indreptam atentia. Deoarece stim, neconditionat, ca acestea ne asteapta intr-un loc. La cald.

All about...Sibiu

nici n-as putea cuprinde esenta acestui oras in simple cuvinte, astazi, insa, am constatat ca de martea trecuta si pana acum, am vizualizat vremea de acolo. Pana si calculatorul meu a ramas setat in acel loc, nu doar sufletul meu. M-am amuzat, recunosc, de situatie.Noroc ca am observat din timp, ca ma imbracam la serviciu ca de primavara. Si cum, maine e prima mea zi dupa vacanta, care a trecut rapiiiiiddddddddd, va trebui sa joc rolul omului - robot (prietenii stiu de ce!) si sa ma apuc de treaba. Inca, nu m-am gandit ce outfit sa port. Ceva sugestii?