La finalul piesei +++

lumea se ridica in picioare si scandeaza un alt bis. Pe scena, lumea poate fi cuprinsa cu doua maini. Nu mai este nevoie de coordonate cardinale. Scena, o mana de actori.Si alti oameni care uita de tot pentru a fi acolo, in mrejele efectului datorat scenei. Si o poveste spusa pe ritmul muzicii.
In ultimele zile ale anului oamenii isi fac bilantul. S-au obisnuit cu aceasta meteahna, intrata mecanic in existenta lor. Le place sa priveasca imaginea de ansamblu doar o data pe an. Imagine fundamentata pe realizari, esecuri sau pierderi indiferent de planuri - profesional, social, personal. Dupa, trag linie si o iau de la capat cu alt elan. Un alt inceput le zambeste. Destinul? Ii poarta spre noi orizonturi.
Cu gandul la ziua de maine, cand voi pleca la muntele cel drag, imi fac bilantul: am pierdut si am castigat in egala masura, am descoperit si am regasit oameni si locuri dragi, am uitat inconstient lucruri si am dat uitarii voit, altele nu atat de placute, am alergat si am asteptat... muzele sa-mi picure din magia lor cativa stropi.
N.A.: Va pup si va imbratisez cu drag! + neuitatul Smile. :)

In stilul lui JLo (despre rumegatul in public)

S-a intamplat (poate nu chiar intamplator) sa o vad pe ea. O gazela incaltata in mama lor de incaltari (o chestie intre pantofi si cizme, n-am inteles ideea) cu toc, cu botul alb si restul de culoarea taciunelui, alergand dupa 311. Cu o umbrela in mana dreapta, dadea impresia ca este bunica lui Tweety in momentele cand il urmarea pe Sylvester. Cand a pasit in autobuz, am avut o alta imagine a ei. Purta o geaca neagra ce imita pielea, foarte lucioasa, ce avea o gluga cu putina blanita, o pereche de blugi albastri si un pulover verde.

Gazela si-a cautat imediat un loc liber sa se aseze. Si unde a reusit? La cativa pasi distanta direct in perimetrul meu vizual.

"Minunat!!!!!!!" , mi-am zis. "Incepe distractia!"

Si da-i si rumega si rumega, rumega, tot rumega, de am crezut ca o sa aud pe cineva spunandu-i:

"Muuu-Muu, ce mai faci tu?"

Pana aici, totul o fila de poveste, pana am vazut ca-i iesea cozorocul sepcii de sub gluga. Cozoroc ce avea multe pietricele drept decoratiuni. Un pom de Craciun ce se plimba singur prin oras. Greeeeaaaaattt! sau Yu-huuu! (vorba celor de la Blur in Song 2)

Faza cea mai tare a fost cand a coborat. M-am amuzat la culme de fata unui tip care s-a intors speriat cand a vazut-o cum trece pe langa el. Gazela. Cu un mers a la JLo. "Hit them girlzzzz! Mujer latina made in Rumania!

Avem cu ce, avem unde, avem cum, dar pacat. Hainele din dulapuri ne joaca uneori feste. Nu fiti rai cu noi! Doar experimentam, invidiosilor! Hainele astea pe voi ar sta ca pe gard, in timp ce pe noi.... ajung piese de muzeu."

Un gest de tot r.......

In clipa in care ajungi sa iesi din multime, foloseste-ti mintea pentru a le oferi celorlati lectii de viata. Ajuta-i sa construiasca lucruri durabile, intr-o societate aflata intr-un continuu lifting facial. Asta mi-am propus sa fac de ceva timp. Singurul esec constant il am in fata schimbarii atitudinii celor din jur in mod pozitiv. Azi, am observat ca degeaba vorbim despre incalzirea globala, despre efectele poluarii, ca tot n-am priceput nimic din asta. E mai usor sa aruncam resturile pe jos, chiar si atunci cand trecem pe langa un cos de gunoi. Ne place, insa, sa pozam mereu... in personaje de carton.

Imaginea dupa...petrecerile de sarbatori

O lovitura neasteptata

Statea si-l privea. Cu o privire tampa ca si cum nu-i venea sa-i creada. Aseara isi facusera numai urari de "bine", in timp ce restul grupului facusera misto pe seama lor, repetand continuu: "Sunteti facuti unul pentru celalalt".
"-Da!Da! In cosmarurile lui. Cele frumoase. Iar eu sunt o zana."
"-Nu stie ce pierde. Eu am cu ce, ma intreb daca tu ai?"
"-Eu sa pierd? Un asemenea Fat-Frumos, cred ca glumesti?!"
Nu reusi sa doarma, gandindu-se ca prea a fost aiurea acea intalnire si ca maine avea sa mearga impreuna pe munte.

"- Cred ca Mosul se tine de sotii."
In fata cestii de cafea, incerca sa-i surprinda privirea. Cu mainile tremurande incerca sa deschida cadoul primit din partea lui.
"-La naiba!", fusese primul gand care-i fulgerase mintea cand il vazu cu o cutie in mana.
"-Pentru tine."
Ingaimase un "multumesc" timid. Urmele lipsei de somn erau inca vizibile pe fata sa. Si acum se gandea la ceea ce i se va ivi privirii peste cateva secunde. Desfacu cutia si gasi inauntru o alta cutie. Dupa vreo alte 4 astfel de cutii, ajunse la ultima in care gasi un pandantiv de argint in forma de fulg de nea.
Ramase cu gura cascata, caci ii placea la nebunie sa admire iarna in momentele cand pamantul se lasa acoperit de o haina pufoasa de culoarea laptelui, formata din fulgi mari de nea.
-Iti place? o intreba.
-E un cadou neasteptat.
-Ma bucur.
-Eu n-am niciun cadou pentru tine.
-Acum poate ca nu, dar pe viitor este posibil sa ai ceva.
-Adica?
-Te-ai inrosit la vederea unui fulg de nea din argint. La o bulgareala adevarata, nici nu intreb cum ai avea obrajii. Ma intreb cum ai reactiona cand inima ti-ar lua-o la trap... din cauza mea.
-Ah! Esti cam increzator, nu crezi?
-Eu spun doar ceea ce vad. Doar tu nu vrei sa privesti aceeasi imagine.
-Imi plac fulgii de nea, dar nu ma topesc usor, cand vine vorba de iubire.
-Adevarat. Insa, in acest moment nici tu nu prea crezi in ceea ce spui. Te-a lovit poznasul Cupidon cu sageata sa. Ramane ca tu sa accepti situatia.
" -La fereastra mi-a aparut o floare
facuta din mici particule stralucitoare
nicio stea nu lumineaza ca floarea mea...." se auzi din boxe.
Si totusi iubirea te poate lovi...iarna.

Ho!Ho! Ho!

http://www.youtube.com/watch?v=Fo9LsR7yv0Y

It's time to roll! Hugs.

Mosule, cat timp te mai tii de povesti?

Oare ce daruri ne va aduce Mosul anul acesta? Noi cuminti am fost, doar suntem copii. Cu aripi.

Cum ar trebui sa arate Craciunul? (4 povesti scurte ascunse sub brad)

1. Sub un brad, o veverita cauta o ghinda pierduta in zapada pufoasa. Se uita o clipa in sus, in vreme ce o stea coboara din cer spre pamant cu acea curiozitate definitorie a exploratorului. Un zgomot dintr-un tufis, o face sa tresara si spre propria-i bucurie sa gaseasca rapid fructul ratacit. Se urca vitejeste in copacul alaturat si de pe o creanga priveste cum un pui de cerb isi murdareste boticul de nea. Strange la piept ghinda si zambeste gandului ca acolo sus la inaltime poate fi deasupra lumii. Pentru o clipa se vede precum un urias al padurii in fata caruia se inchina zarea. Trage aer in piept si saluta lumea cu mici pasi de dans de pe creanga, scuturand zapada adunata pe ea in ritm sacadat. Fulgii de nea desprinsi isi continua drumul spre pamant cu un vals stiut doar de ei.
2. Mirosul portocalelor asezate intr-un cos impletit se completeaza cu cel al cozonacilor ce asteapta sa fie scosi din cuptor. In fata unui semineu, Sonia si Ciprian se joaca cu Thomas, un pui de bichon poznas. Rasetele lor se imbina placut cu vocile colindatorilor ce aduc lumina sarbatorii in casa familiei Anton. Bradul frumos impodobit sta intr-un colt al living-ului imbracat intr-o haina decorata cu luminite. Colindatorii pleaca fericiti, cu traistele pline de bunatati.
- E vremea lui mos Ene, copii! rosti doamna Maria.
-Ba nu! E a lui Mos Craciun, raspunse Sonia.
-Daaaa, a lui Mos Claciun cu balba alba, zise Ciprian.
-Sonia, trebuie sa mergeti la culcare! zise doamna Anton.
Sonia: -Ba nu, mami! Nu mi-e somn. Vreau sa-l vad pe Mos si sa-i spun o poezie.
Doamna Anton: -O sa-i spui poezia maine. Mosul oricum este mereu grabit sa ajunga cu daruri la toti copiii.
Sonia: -Dar de ce ?
Doamna Anton: Uite, iti spun un secret!
Sonia: -Un secret?
Doamna Anton: -L-am rugat pe Mos Craciun sa treaca maine pe la noi ca sa guste din bunatatile pregatite de doamna Maria, caci este un mare gurmand deghizat in haine rosii.
Rasete.
Doamna Anton: - Si, stii ce mi-a zis?
Sonia: -Ce?
Doamna Anton: -Vine. Si noi trebuie sa-i pregatim un moment special, cu diverse colinde si poezii. Pentru asta, trebuie insa sa ne odihnim ca sa stea Mosul mai mult la noi, ce zici?
Sonia: -Bine. Uraaaa, vine Mosul la noi!
3. Sub un brad, cadouri asteapta sa fie desfacute. Mosul se urca purtat de aripi invizibile pe horn in sania trasa de reni. E vremea sa aduca bucurie in sufletele altor copii. O stea sta prinsa de cer, observand cum povestea isi continua firul firesc. Intr-un patut, un bebelus gandureste timid. E primul sau Craciun.Luminat.
4. Cu aripile lasate, un inger sta pe un nor. Priveste spre pamant, incercand sa desluseasca printre atatea luminite si case mici drumul ratacit de ieri. Asteapta sa vada cum lumina ascunsa in oameni va deveni vizibila in noaptea de Craciun. Numara secundele in gand. Acordurile unui cantec vechi razbat cerul. E vremea. Sufletul ii tresare.
Luminitele se prind intr-un joc al daruirii, al bunavointei, al sperantei. Oamenii rad, se imbratiseaza, isi daruiesc momente de suflet si asteapta ca intreaga zare sa se aprinda in diverse culori pe ritmul colindelor.
"Astazi s-a nascut Hristos
Mesia chip luminos
Laudati si cantati
Si va bucurati!(...)"
"Inca mai exista speranta", isi spuse in gand ingerul, zambind timid unui fulg de nea ce trecu prin fata sa.

Mesaj de Craciun

Fie ca lumina acestor sarbatori sa va inunde sufletele in fiecare clipa si sa va calauzeasca pasii mereu. Va multumesc pentru ca mi-ati fost alaturi in acest an si ca v-ati lasat purtati minute intregi de "racoarea" acestui cub de gheata virtual.



La multi ani!

Stop cadru

Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure
Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,
Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,
Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.

(Poezia: Cititorului - Nicolae Labis)

Like a

through the snow.

Inceput de conversatie

Precum un "pui" de highlander, am simtit zapada sub propriile-mi picioare intr-un du-te vino vreme de 3 ore, astfel ca dupa mult timp am luat decizia de a ma aseza in troleibuz in drumul spre casa. Am trecut peste aceasta regula pe care o aplic de cativa ani buni, mai ales ca stau multe ceasuri pe scaun la birou, iar la plecare simt nevoia sa ma plimb minute in sir prin oras, chiar daca este tarziu. Plimbare in scop de relaxare. Si cum stateam eu purtata de vocea lui Mylene Farmer, un minunat el cu o geaca groasa cu gluga imblanita, se aseaza tacticos langa mine si sta calm, omul, ce-i drept pana cand ii suna telefonul:

"-Buna, bai! Sa-mi bag PULA."

Era sa-mi cada castile din urechi, nu altceva, in plin hit "Music non stop" semnat Kraftwerk, in timp ce un domn de varsta tatalui asezat in dreapta mea, i-a transmis cu o privire galesa ceva subliminal, tipului in cauza, uitandu-se frumos la mine. Deja cred ca-mi aparuse cerculetul ce stationeaza deasupra Sfantului in film, caci domnul mi-a zambit, semn ca luase atitudine. Eu fiind la mijloc, imi venea sa-mi bag...muzica si mai adanc in "vene", caci de altceva nu se punea problema. Si uite asa, am ajuns de unde am plecat atunci cand mergeam la liceu (sic!) cu acelasi minunat troleibuz si am tras aceeasi concluzie: mai bine in picioare, decat jos. Auzi prea multe :D. Si ai alte perspective si alt aer mai rarefiat.

Long live bulgareala!

Ce ai face daca te-ai afla in fata unui balcon ce-ti incanta privirea cu zapada ce-l decoreaza? In plina zi la munca? Zambesti deja gandului ce-ti trece prin minte sau renunti imediat ? Ieri m-am distrat cateva minute la o scurta bulgareala alaturi de cateva colege. A fost misto.Pacat ca n-am reusit sa facem un om de zapada si nici bulgari care sa reziste mai mult. Inca nu e timpul pierdut. :D

Marturie

Nu stiu daca...

mai vreau sa aud vehiculata ideea: "autoritatile au luat masurile ce se impun pentru a curata strazile". Care masuri??? Continua sa-si scoata de la naftalina discursurile din anii trecuti, ca doar n-o sa admita vreodata ca nu sunt pregatiti cand vine iarna pe nepusa masa. "Noi suntem specialisti in a manipula. In a disemina informatia cum vrem si a va prezenta realitatea pe care o cream, precum niste magicieni dotati cu discursuri. Noi stim cum sta treaba, voi? Va inecati bocancii si cizmele in nameti, in timp ce noi va privim linistiti din masini cu geamuri fumurii. Ce muschii nostri vreti sa facem pentru voi? Natura este perversa, ne strica mereu planurile. Ne da continuu palme peste fata. Noi le primim, inghitim in sec si ne continuam planurile de pe hartie cum credem. Nu o vom asculta niciodata, caci va fi inaintea noastra orice am face.Voi oricum va adaptati, caci supravietuirea la asta se rezuma. Continua adaptare. Noi evoluam mai rapid decat voi. Precum zmeii, ajungem mai repede unde dorim, voi ca niste eroi aveti mai multe teste de trecut. Teapa voastra, norocul nostru.
Intre timp, bucurati-va de zapada, iesiti pe derdelus si construiti niste oameni de zapada. Caci aveti cu ce. Nu este criza la zapada. Macar de asta sa va bucurati, caci de restul ne ocupam noi. Veghem la linistea voastra. La altceva nu ne pricepem. "

Back to basics

Fragment din alte vremuri.

Semne de intrebare

Si a inceput din nou ninsoarea. Si m-am lasat captivata de dansul fulgilor de nea. In aceasta perioada, lumea pare desprinsa din paginile unui basm. Cu brazi decorati frumos si cu lumini ce brazdeaza cerul si strazile uriasului oras. Mereu grabit. Pe una din filele acestui basm, un desen sta sa cada. Doi copii rostesc in pripa, in ritm sacadat, versurile unor colinde in vagonul unui tren de la metrou. Cu ochi tristi, isi continua cantarea. In cautarea unor banuti, nu a unui cadou. Dau pagina. E totul alb. Inca una. La fel. Basmul ramane "suspendat" in acel desen. Intrebari fara raspuns si totusi... as fi vrut sa le zic doar atat:
"Fiecare cantec are misterul sau. Ascuns printre note muzicale si versuri. Scos la suprafata prin intermediul vocii care-i da suflet. Care ii ofera viata. Iar colindele au magia lor, un mister aparte. Sunt semne ale credintei populare. Simboluri ale crestinismului. Un colind cantat de un copil capata un farmec aparte, ascuns in spatele inocentei. Si o magie care ne incalzeste timid inimile. Asta as vrea sa simt atunci cand aud un colind, indiferent de locul unde il ascult."
Iar parintilor:
"Copiii au dreptul la copilarie. Si la joaca. Nu le rapiti aceste privilegii. Cersetoria nu este raspunsul corect la o viata sigura din punct de vedere financiar. Copiii nu trebuie sa plateasca pentru neputinta voastra."

Scurtcircuit

"-Hei, ce mai faci, bei?(in loc de ba)
-Unde esti?
-Ah, esti acasa. Eu sunt la posta. (mna! mna! mna! - "rumega" guma, ca sa fiu explicita).
-Ihimm, ihimm, ihimm. Ei, cum asculti? Cum faci asta?"
Zu-gugu-zuguuuu! se auzi in aerul de la posta.
Si infloriturile vocale de rigoare. Pentru o secunda am crezut ca am gresit locul. Dar n-a fost asa. Maneaua continua. Si tipa incepuse sa-i simta ritmul si sa sopteasca versurile.
La naiba! Manele in posta??? Scurteaza-mi, doamne, durerea ce o simt in urechi!
Un el o sunase pe ea pentru a vorbi vrute si nevrute si sa-i puna la telefon o manea.
Help! Help! Help!
Consider acest fenomen inexplicabil. La fel si faptul ca unii isi cumpara Ipod-uri, mp3 playere si mp4 playere ca sa asculte manele la maxim. Da, putina muzica clasica nu v-ar placea, dragilor? O arie ceva nu este pe gustul vostru? Tot cu orchestra se canta, sa stiti. Iar vocile s-ar putea sa va lase masca. Nu acele voci false. Faza cea mai tare ar fi ca la final de an sa aud si o manea cu beat-uri electro. Asta m-ar da pe spate.:)))

Iarna

Iarna a venit in zori
La fereastra mi-a pus flori
A venit cu gerul ei
Cu zapada si polei.

Cat de veseli suntem noi
Ca ne aduce bulgari noi
Cu zapada ne jucam
Si cu bulgari aruncam.

(Sursa: www.parinti.com)

Freeze!

Un pacient pe un pat de spital. Oarecare. Un numar pe o lista. Lunga de asteptare. Un trup legat la un aparat. O inima ce nu mai bate singura. Realitate muta. Si un sunet ce nu mi-a dat pace in secunda in care am realizat ca sunt prinsa in propriul meu film, cu inima pe "low" si cu un trup ce nu mai asculta comenzile venite din creier. Doar ochii ma ajutau. Singura, intr-un autobuz plin cu oameni. Fara aer. Primul gand a fost acela de a nu cadea acolo, in mijlocul acelor straini, ci in propriul pat, vegheata de cei dragi. Asa ca am decis rapid sa cobor. Ma sufocam. Am cautat din priviri o banca in plin aer rece care m-a pocnit in moalele capului si cand am vazut-o am stiut ca ea va fi cea mai buna prietena pentru ceva vreme. Mi-am sunat parintii cu ultima rasuflare pentru a le spune unde ma gasesc. Nu mai eram capabila sa fac vreun pas in plus. Corpul imi era ca de gheata. Si am asteptat. Cea mai lunga asteptare din viata mea, cu o durata de 10 minute. Cauza acestei stari: un deochi. Al carui efect n-a putut fi contracarat de o colega de serviciu, experta in indepartarea sa. Ci doar prin propriile rugaciuni. Dupa o noapte alba.
Acum pot sa rad, insa, imi voi lua masuri de precautie. Nu de alta, dar anul acesta am tot fost prinsa de "deochi".

Un hip si un hop...

din cand in cand este binevenit. Te face sa-ti reevaluezi faptele si deciziile luate. Am reinceput sa cercetez ca odinioara piata muzicala romaneasca. Sa descopar ca viitorul nostru suna bine in haine de hip hop. Am scos din cutia hobbie-urilor uitate, placeri vechi. Dar care-mi gadila auzul fin. O sa-mi spuneti ca in hip hop se mai si injura, dar daca ati ascultat macar o data o piesa made in USA, Old hip hop (chiar si nou) ati observa ca si pe acolo se practica acest obicei, chiar daca apoi piesele sunt promovate in variante cenzurate pe canalele muzicale. Hip-hop-ul este un manifest. Contra minciunii, a realitatii care uneori este prezentata diplomatic. Este contrar multor atitudini sub care ne ascundem faptele. Este o metafora a ceea ce ne inconjoara.
Fragment

Pentru o zi mai haioasa

Aaa, eu ma numesc Eugeneu
Gen.
Gen eu, stii
da si....
Gen pierde timpul,
Gen nu prea i-a placut la scoala
Trage la sala gen se umfla cu oxigen
Nu saluta din spranceana, doar din abdomen
Gen cerceteaza-orice teren gen
E mereu pe faza, asteapta doar un semn gen
Toata lumea e pe jos lacrimogen, gen
Ca e praf si l-au ars ca pe polen, gen
E fenomen.
Imagineaza-ti-l cum vine
Mersul lui de Johnny Bravo se remarca in multime
Specimen care exista doar in filme
De categoria a treia, dar in fine
Cica zice c-are o fata pe genul lui gen
Tres joile, ca Angelina Jolie fara sutien gen
Pe langa silicon si colagen
Varsa milioane-ntregi in club pe cola, gen
Mai mult decat monden
Se potrivesc perfect in Porcheul ei Caen, gen
Si cica scoate la vanzare un teren, gen
Ca sa-l mute din Berceni in Cotroceni, gen
Pe Eugen.
M-am angajat, sunt tehnician de salubritate publica
Bine. se spune si gunoier, dar prefer tehnician de salubritate publica...
Si gen s-a trezit la realitate gen
A zis ca vrea sa se puna pe fapte, gen
S-a angajat in schimbul trei de noapte, gen
Ca ziua se desteapta-n facultate,
Gen pierde timpul,
Gen mult mai rau ca prima oara,
Sii, imi zice ca pot sa-mi fac rate, stii
E foarte bine, iti faci un lizing
Ai o masina mult mai mijto decat vecinul tau sii
Lumea te baga in seama, adica...sii
Sunt eu gen , stii e genul meu
Adica asa mi-am facut sii daca vreti sa ma cautatï pe mess
Am geneu@yahoo.com
(Guess Who - EuGen - varianta cenzurata)

Gandul zilei

"Prima conditiune ca un artist sa reziste este sa aiba curul tare."
(Restul e tacere)

Hands up!

Un coltisor din Romania

(Nicolae Grigorescu)

Redescoperiti-va macar pentru o zi!

Las critica deoparte in aceasta zi, in care toti ar trebui sa rescriem frumos istoria proprie cu zambete, cu fapte bune, cu gesturi menite sa atinga inimile celorlalti. Fara asteptari mari. Azi trebuie sa ne bucuram chiar daca n-avem conturi grase in banci, limuzine si cine stie ce averi. Ar trebui sa radem din nimic, sa savuram aerul in timp ce ne plimbam prin parcuri pentru a descoperi farmecul covorului frunzelor multicolore. Azi ar trebui sa fim multumiti de ceea ce avem, de oamenii care ne stau alaturi zi de zi. Sa respectam fiecare colt din natura care ne gazduieste mereu cu bratele deschise si a carei asteptare majora se rezuma la respect. Sa pretuim clipele si gesturile marunte. Fara zgomot. Sa incepem sa incapem in haine de eroi, care construiesc si care reusesc sa treaca dincolo de hatisul problemelor cu zambetul pe buze. Sa fim oameni noi, intr-o societate ce incepe sa-si aduca aminte de esenta termenului "valoare". Cu o cultura bogata, dar nu foarte bine promovata.
Va las sa va redescoperiti esenta, fie intr-o carte scrisa de Octavian Paler, intr-un tablou de-al lui Tonitza, intr-o replica savuroasa de-a lui Toma Caragiu, intr-o balada veche cantata de Tudor Gheorghe, fie intr-un obiect de odinioara uitat prin casa voastra. Eu m-am redescoperit in povestile savurate la lumina opaitului din casa bunicilor, pudrate cu placinte delicioase umplute cu branza. Intr-o atmosfera tipic romaneasca. O Romanie frumoasa, cu valori simple si multi eroi...necunoscuti, dar cu inimi mari.

Musical

Un fulg danseaza
in aer, atins de lumina soarelui,
in timp ce noi
asteptam ca muzica sa se faca simtita
in bataile inimilor
ce uita
de limite, de renuntari,
de tot.

Culori

Doua inimi stau
prinse intr-un tablou
simtind in suspendare
dragostea
dincolo de cuvinte
doar in culori.

Sa cresteti frumosi!

In lupta contra timpului, ce-mi lasa mereu senzatia ca devine din ce in ce mai compact, am inceput sa creez. In aprilie 2008, am luat decizia de a lasa ideile sa fie vizibile, nu doar pentru prietenii care ma stiu de cateva decenii bune, ci si pentru cei care se pierd in lumea informatiilor. Blogul a luat nastere ca simplu experiment in domeniul comunicarii. Am vrut sa vad daca rezista si daca ma prinde curentul blogosferei, fara a face apel la publicitate in cadrul sau. Dupa un an si 8 luni, pot spune ca blogul a trecut cu brio testul si ca a supravietuit frumos in acest mediu. In urma unei cercetari in amanuntime a bloggerimii autohtone, am reusit sa obtin nu doar noi informatii despre aceasta tendinta, ci si sa-mi iau disertatia cu nota maxima. Cu multe muze ce s-au roit la ore tarzii in noapte pentru a putea aduna informatii si pentru a crea, mi-am continuat aventura. A meritat tot efortul si acum este timpul sa deschid o alta portita in acest coltisor de libertate proprie.
Multumiri:
- sufletului meu drag caruia nu i-am spus ca i-am facut publicitate in lucrare si al carui stil de a prinde cuvintele din zborul lor il savurez.
- lui Alex Mazilu singura sursa de inspiratie, careia i-am cerut acordul de a-i promova blogul in lucrarea proprie, autor al unor opere de arta in domeniul fotografiei de la care am o singura asteptare: o expozitie proprie intr-un cadru neconventional. Un om al carui suflet se pierde in crearea unor instantanee superbe si cu care n-am stat niciodata de vorba face-to-face, ci doar virtual.
-lui Dragos Bucurenci si Victor Ciutacu pentru ca mi-au oferit prin intermediul blogurilor proprii destul material pentru studiul de caz, doua personalitati care reusesc sa schimbe tendintele actuale din diverse domenii de activitate. Doi oameni care construiesc intr-o societate care incepe sa invete bunele maniere ale supravietuirii.
- lui Zenna si Adrian, doi oameni frumosi, care mi-au urmarit constant postarile si pe care va invit sa-i urmariti pentru ca au multe de spus, fie prin intermediul cuvintelor, fie al fotografiilor, in spatele carora se ascund povesti minunate.
- celor care-mi citesc constant postarile si care se inscriu in categoria "persoane interesate".
- prietenilor care-si clatesc ochisorii cu scrierile mele.
- tuturor ochilor invizibili ce savureaza bauturi bune racorite cu multe cuburi de gheata.
Va pup si va imbratisez virtual. Many smiles!

Gara viselor

M-am trezit in plin camp, pe un peron facut numai din spice de grau, in fata soarelui ce-si facea aparitia timid din spatele unui nor de vata de zahar. Am vrut sa ma uit la ceas, dar in locul lui aveam prinsa o bratara din frunze de diverse culori. O marturie ca timpul se poate masura si altfel. Am incercat sa simt mirosul din acel loc cum imi inunda plamanii. Sa ma cufund in liniste. Doar vocea ce rosti incet sosirea trenului catre destinatia "oriunde", taie tacerea, impunand deodata un alt ritm. Trenul alcatuit din bucati de creta aluneca lin pe sinele din sticla catre gara viselor. Un loc in care esti liber sa speri si sa visezi asa cum vrei.
Ideile bune n-au limite. Nasc intrebari. Si trairi noi.

Terapie prin ras

Ideile cele mai nastrusnice se nasc in momentele cele mai grele. Dupa un weekend de pomina, in care am aflat cat de fragila este viata si cat de important este firul acela care ne mentine rasuflarea, am gasit din nou forta de a trece peste un alt obstacol ce s-a ivit pe neasteptate in viata mea. Am pierdut cativa oameni dragi anul acesta, oameni care mi-au insuflat puterea de face bine si de a crede ca este mult mai corect sa procedezi astfel. Oameni care nu au renuntat cand au simtit ca nu mai au pentru ce lupta in viata, ci au mers mai departe. Stiti si voi expresia aceea: "ce nu te doboara, te intareste". Am exprimentat-o pe propria-mi piele in doar cateva fractiuni de secunda, in timp ce tineam mana mamei mele aproape rece in propria-mi mana. A fost cea mai dureroasa senzatie pe care am simtit-o vreodata, dar ceea ce m-a intarit imediat au fost doar simplele cuvinte rostite de mama: "Sa nu plangi pentru mine, traieste-ti viata". Nu am putut sa plang, desi, fiecare bataie a inimii mele era precum un tipat lung.
In seara aceasta, am reusit sa o fac sa rada din nou, ceea ce este egal cu echivalentul descoperirii elixirului nemuririi esentei sufletului. Asa ca radeti cu sufletul, merita!

1

Sub cerul pictat cu stele,
lumea se scalda
in marea linistii,
imbratisand clipele
ce trec lin
pe langa noi,
traim,
lasandu-ne simturile
sa zburde libere.

Am prins o frantura
din scanteierea privirii tale
si am simtit
cum iubirea adevarata nu lasa urme,
ci doar ne indeamna
sa ne ademenim,
sa simtim cum fragmente
din propriile inimi
se unesc
intr-un alt intreg
sub ocrotirea lunii.

Muteste

- Nu am cerut nimanui asta.
- S-a intamplat dintr-o data.
Ma uit in jur
si as vrea doar o vorba
sa pot rosti.
- Ce-as putea despre mine
sa spun?
- Vedeti si voi.
Sunt un biet mim
cu o inima
ce se topeste
la fiecare gest
sub privirile trecatorilor.
Ma zbat,
asteptand
un semn
de eliberare.
Cuprind stari
in tacere,
clipe uitate
dar noi,
pentru toti.
Ma frang continuu
ofer fara sa primesc
iluzii.
La fiecare gest
ma loveste
intrebarea:
daca ati putea sa-mi tineti pentru o clipa inima
ati face-o?
sau ati cadea sub greutatea sa?
Sunt un biet mim
ce respira viata,
langa voi,
muteste.

Capture

In corpore

De nicaieri
a aparut
pentru o clipa
senzatia...
madlenei
incorporata
in hainele iubirii.
cu un zambet
am stat fata in fata
si am vorbit
vorbe de ieri,
vorbe de azi.

Si?

Si am stat
si am asteptat
in lumina soarelui
ca frigul sa-mi atinga obrajii
fin.
si am dorit
sa gasesc
in ochii celorlalti
fragmente
si idei.
si am visat
un vis
in timp ce o frunza galbena dansa
cu maiestrie in fata
mea.

Dedesubturi

Pentru cateva secunde firul se rupse. Simti ca pierde putin din aer. Putin din tot ce o inconjura. Ar fi vrut sa inghete imaginea din fata sa pentru a o pastra in inima. Sa apese stop si sa deruleze filmul invizibil al vietii sale pentru a vindeca rani. Isi dorea sa aiba puteri nemaintalnite pentru a putea schimba cate ceva. Se simtea neputincioasa, incapabila. Vulnerabila in fata necunoscutului. Ii venea sa strige, dar sunetele se oprira undeva in minte, nu in gat. "Nu, nu, nu, nu!" Si totusi focul vietii o rascoli din nou. La fel ca in alte dati. Descoperi ca este fragila in fata momentului. Atingerea mainii care a incalzit-o de atatea ori, aproape rece o infiora. Ii simti pulsul slab si-si dori sa nu piarda din nou. Vroia sa castige macar o data lupta. Se lasa purtata pentru cateva fractiuni de frica, acea frica care-ti ridica pielea Era ireal si totusi real. Nimic nu putea fi dat inapoi. Stia ca va trebui sa fie atenta pe viitor. Va trebui sa protejeze fiinta a carei batai de inima le-a auzit pentru prima oara in viata ei. Stia asta de cand i-a atins mana. Nu stia daca va reusi sa prelungeasca bataile. Ticaitul inimii este poate cel mai inselator sunet ce nu poate fi incorporat intr-o singura nota muzicala. Singurul in fata caruia te simti mic. Nelinistit. Dependent de al sau ritm impus prin tic-tac.

Zadarnicia zilei de azi

Admit ca nu traiesc degeaba. Am trait sa vad minunea. Si am simtit magia minunii minute in sir. Inca nu m-am dezmeticit. See this: http://mihaibendeac.ro/2009/11/20/stampiliti-nu-stampiliti-vremea-votului-trece/

Ssssttt!

(Renoir - Jardin)

Si tu

1. In zborul lor, pasarile poarta cuvinte de dor.
2. Vise care asteapta implinirea,
candva,
in zori de zi.
3. Batranul destin priveste spre nori. Minunile se intampla cand nu mai credem in ele.
4. Un copil se impiedica in timp ce alearga. Zambeste in fata poznei sale, ferice deoarece a izbutit sa se ridice. Fara ajutor.
5. Un fulg schiteaza
un traseu invizibil pe cer.
6. Iar tu stai si citesti aceste randuri, gandindu-te unde este rima. Am lasat-o departe. Ascunsa in inima. Caut-o si tu!

Eu doar va zic...

ce am auzit. Inca, ma dor urechile. Mi-au spart timpanele cu stirea aceasta. Nu le-am cerut nimic in schimb. N-am vrut sa se intample asa. Si totusi, a izbucnit... Lumea se invarte in jurul meu cu viteza luminii. N-am nimic la bord. M-au tinut astia pe uscat, ai naibii, sa fie ei! Si vor ca eu sa-i ajut. Cum?????Mai, copii, bagati-va mintile in cap! Sau macar castile in urechi si dati drumul la muzica tare ca sa nu auziti nimic din platforma mea electorala. Eu stiu cine sunt. Voi stiti?
Am pornit, mai, de jos. Foarte de jos. Voi cunoasteti durerea aia incredibila de shale? Nuuuuu. Sarlatanilor, ce sunteti! Mai, alegatorilor sau cum va mai spun astia acum, eu sunt cel pe care-l tot asteptati. Eu sunt salvatorul vostru.Ei, uite ca au prins chestiile alea invatate mai demult, la biserica simpatizantilor domnului Ye. Manevre bune de per-su-a-da-re (ma dor muschii fetei cand pronunt acest cuvant, dar suna al naibii de bine). Cati batranei am convins, le-am pierdut numarul. Cu tinerii a fost mai greu. Aia vroiau bani de distractii. Disco, cluburi si alea alea. Aia credeau in altceva. Sa vad daca, mai pot acum sa-i persuadez nitel.
Lumea are nevoie in primul rand de pace. Pace, ati auzit corect! Asa ca notati acolo bine, ziaristilor! Eu cred in forta media, voi??? Va iubesc din toata inima. Candidatele alea la miss stiu ce-i mai bine pentru lumea asta. Misto picioare ai, doamna deputat. Cum te mariti? La naiba, ti se expira termenul de valabilitate pe piata! Pleaca, de aici! Il iubesc si pe Jim Morrison. De cand am baut o cafea alaturi de el, in zbor, am stiut ce vreau de la viata si ce voi ajunge. Cum adica, ma intrebi daca m-am drogat? Am experimentat, fatuco! Ex-pe-ri-men-tat!!!!! Intelegi? Doar nu vrei sa auzi minciuni over and over again (buni dj-ii de la radio, am prins multe de la ei)! Eu iti aduc pacea. Urmeaza licoarea fericirii, ce mai vrei??? Bani si case??? Deja, te intinzi. Ia, vezi! Stai, ca m-ai incurcat. Ia puneti niscaiva muzica de corazon. Cum nu merge banda??? Mai, dragilor... (bip-bip-bip! taiere la montaj). Se mai intampla din astea, ca doar nu sunt perfect. Unde ramasesem? Ah, da. Platforma electorala. De ce nu le-au spus astia, simplu OBIECTIVE. Macar aveai si tu un scop in sine. Mda, dragi tineri, eu va aduc libertatea de a asculta muzica asa cum vreti voi. Pentru alte necesitati, va primesc in audienta. Ca sa stam si noi in liniste la un paharel de vorba. Asa veti fi si voi aproape de mine si eu de voi. Comuniune de inimi (ma dor neuronii cand vorbesc asa). Domnule, domnule, domnule! tipa unul din multime. Da, domnule, domnule, domnule (a se avea in vedere ca nu eu m-am balbait primul, ci el). Stati pe piciorul meu.Ah, te doare. Ia de aici! Viata este crunta, amice. La lupta! Acum ca am rezolvat si chestiunea aceasta...Ma lasa bateria de la telefon, baieti. Ati inregistrat totul. Ca sa apar la tv in toata spendoarea mea. Cum n-ati avut banda????? Dar pentru ce va platesc si va duc la c....(taiati) Si ia reflectoarele alea din fata mea, daca nu vrei sa devii vanat in minutul urmator!!! Domnule!!!!! Da, ce este? Ati uitat sa va prezentati. Nu putem difuza asta pe post. N-are cap. De coada ne ocupam noi. Sunt Gh si vreau sa va fac sa zburati. Lucrez la g...Ka-buuuuuummmmm! Of, nu!!!! A naibii teava!!! A explodat. Oricum Red Bull nu-ti da aripi. E o minciuna. Si eu care am vrut sa va fiu presedinte. Vis spulberat. Macar am scapat de intrebarea nevesti-mii: "Unde-s banii, mai????"Va pup si va respect, de aici, de sus. Haide, pa!

99 de lucruri despre mine...

Am preluat o leapsa haioasa si destul de provocatoare de la sufletul meu drag. Enjoy it!

99. imi place mirosul de cafea
98. desi, nu obisnuiesc sa beau decat rar o asemenea licoare
97. la varsta de 14 ani am inceput sa scriu poezii
96.imi plac clatitele
95. nu acelasi lucru pot spune despre mere
94. fructe pe care le scapam de fiecare data pe jos, in copilarie, in timp ce alergam cu prietenii de la bloc
93. nu stiu sa inot, dar ma balacesc in mare cu placere
92. imi place sa visez cu ochii deschisi
91. imi plac garofitele din gradina bunicilor
90. am avut o copilarie frumoasa
89. la tara, pigmentata cu multe amintiri si peripetii
88. am fost un copil cuminte
87. cu numeroase nazbatii la activ
86. consider ca uneori orasenii sunt mai "tarani" (stiu ca este substantiv si ca in conformitate cu normele gramaticale doar adjectivele au grade de comparatie; este doar o mica abatere de la reguli) decat taranii adevarati de la tara
85. am principii
84. si renunt greu la ele
83. nu-mi plac pupincuristii
82. si nici ipocritii
81. as fi vrut sa am 1,85 m
80. in prezent, ma multumesc cu 1,72 m
79. nu-mi place sa-mi spuna cineva cu ce sa ma imbrac
78. stiu prea bine ce mi se potriveste
77. am fost roscata pana la 2 ani
76. acum sunt satena
75. nu m-am vopsit niciodata
74. imi plac cainii
73. mi-as dori sa am o ferma mai tarziu
72. ador muntele
71. si morile de vant
70. din cand in cand rontai snacks-uri
70. am ureche muzicala
69. si voce (mama este de vina)
68.am compus muzica pe calculator impreuna cu prietenele mele din copilarie, Alina si Madalina
67. si mi-am pus vocea pe acele compozitii + versurile, creatie proprie
66. genul abordat? un house haotic total, not pop
65. dupa ce m-am indragostit de acordurile celor de la Metallica, am realizat ca rock-ul merita ascultat
64. ma delectez cu Kings of Leon
63. am un frate
62. care mi-a deschis apetitul fata de rap si Old School
61.am gatit pentru prima oara la 9 ani
60. nu-mi place sa beau alcool
59. intotdeauna m-am inteles mai bine cu baietii decat cu fetele
58.apreciez onestitatea barbatilor
57. sunt o fire deschisa
56. prea sincera
55. si cu o abilitate innascuta spre critica
54. ideile bune imi vin cand stau cu mainile in buzunare
53. sau cand port sapca
52.am avut un jurnal pana m-am prins ca-l citeste tata (dupa un an, am renuntat)
51. m-am indragostit pentru prima oara la 9 ani
50. si mi-a trecut repede, precum o pala calda de vant in mijocul verii
49. imi place vata de zahar ars
48. "asezonata" cu o plimbare in parc
47. nu sunt o persoana geloasa
46. si nici invidioasa
45. am jucat fotbal
44. si-mi place sa privesc lumea de sus, din copaci
43. imi las auzul gadilat de acordurile celor de la One Republic
42. am simtul umorului
41. detest intrebarea: "Cand te mariti?"
40. ador copiii (sper ca al meu sa nu-mi semene si sa fie mult mai buclucas decat mine)
39. imi place sa desenez si sa pictez
38. am cantat in corul scolii
37. ma uit la Supernatural
36. in ultima vreme, am prostul obicei de a incepe sa citesc mai multe carti
35. si de a le termina in functie de starea pe care mi-o insufla fiecare in parte
34. imi plac romanele politiste
33. am vrut sa ma fac cosmonaut
32. doctorita si profesoara de germana
31. n-am reusit niciuna din toate acestea
30. imi doresc sa-mi iau un atestat de cunoastere a limbii engleze
29. si sa fac doctoratul in domeniul "croitorie prin cuvinte"
28.vreau sa-mi redecorez din nou camera
27. imi plac lucrurile colorate
26.am mereu in preajma carioci (vechile obiceiuri mor greu)
25. ma relaxez din cand in cand gatind
24. sunt dependenta de ras
23. si de zambete
22. mi s-a spus adesea ca sunt o persoana buna
21. deosebita si prea generoasa
20. si fraiera as adauga
19. cei dragi ma alinta: Carmenus, Carmencita si Gica (cu sensul de fraiera - ma cunoaste bine fratele meu, n-am ce zice)
18. am prieteni de pe net
17. imi place sa privesc norii
16. ador inghetata
15. si dulciurile
14. imi plac poeziile lui Nichita Stanescu si Ion Minulescu
13. in copilarie, ma uitam la "Casuta din preerie" si "Black Beauty"
12. ador desenele animate
11. inainte de Rica, perusul meu de suflet, am mai avut la bunici o ratusca pe nume Danger
10. mi s-a spus ca ar fi trebuit sa ma fac actrita
9. ajut mereu pe ceilalti
8. am fumat pentru prima oara la 16 ani (inca mai recidivez, dar sa nu mai spuneti la nimeni)
7. sunt o romantica fara leac
6. n-am tinut niciodata cura de slabire
5. imi doresc sa imi intemeiez o familie
4. vreau sa-mi cumpar o casa
3. sunt o perfectionista - si este cam greu de mentinut chestia asta :)
2. vreau sa devin scriitoare si sa termin romanul inceput
1. imi doresc sa-mi termin povestea vietii la Sibiu.

and that's a rap...

Ceai la foc mic

Fara sa vrem ne lasam purtati de curiozitate. Sau poate ca este prezenta in vietile noastre in stare latenta. In stand-by.
Am intins mana acum 3 saptamani spre o carte. Nu era una care sa se inscrie in categoria literatura universala sau best-seller. Am privit-o cu atentie si dupa ce am rasfoit-o cateva minute, am asezat-o la loc pe raftul din magazinul de ziare.
Am plecat cu gandul ca o voi cumpara altadata cand vantul nu-mi va mai sufla prin buzunare. M-am intors dupa o saptamana, in timp ce titlul mi se intiparise adanc in minte si nu-mi dadea pace, precum cantecelul acela oarecum imbecil din serialul Ally McBeal. Si am privit-o din nou. De pe coperta, autorul parca vroia sa-mi spuna ceva nemaiauzit. Si i-am prins cuvintele in fiecare rand din carte. Si mi-a placut. In sfarsit, un alt stil de a spune lucrurilor pe nume. O altfel de abordare a scrisului. Si a tot ce ne inconjoara. Un jurnal al calatorului prin viata care isi dezvaluie trairile, sentimentele. Care vrea sa imparta cu ceilalti descoperirile sale. A omului care se ascunde in spatele diverselor roluri, in spatele propriilor incapacitati, temeri. O marturie a persoanei de langa noi pe care o privim cu indiferenta.
A fost "cumplit' sa citesc acele randuri. Sa ma regasesc. Sa-mi pierd esenta si totusi sa continui pana la capat. Sa fiu un road runner in paginile cartii. Departe de tot. Departe de griji. Un dj nesatul de basi dati la maxim. Un actor care-si spune replicile in fata unui public care respira si inspira fiecare vorba ce vine de pe scena in acel spatiu mic unde arta dicteaza ritmul inimilor. Un cititor caruia i s-a oferit pentru prima oara "cireasa de pe tort" intr-o carte, "cireasa" imbracata in hainele libertatii de a pune cu privirea semnele de punctuatie, precum "!" sau "?", pauzele, de a ghici dialogurile.
A meritat fiecare minut risipit in compania sa. Caci este vorba despre o carte in care indiferent ca esti un el sau o ea vei descoperi fragmente din ceea ce te temi cel mai mult: imprevizibilul vietii. Si ca sa nu va mai tin pe jar, va las sa prindeti si voi ceva din soaptele scriitorului, tiparite in "Opere cumplite. volumul unu", scriitor ce poarta de obicei haine de actor, regizor, scenarist sau producator: Florin Piersic Jr.

Cuvantarea necuvantatorului s-a incheiat

S-au dus zilele in care intelegeam din priviri ce urma sa spuna. Zilele in care copilaream fara sa ma intrebe cineva de urmari. Era acolo si cuvantam impreuna dincolo de cuvinte, doar prin sunete si priviri.
De la o mare parte din sufletul meu ce s-a dus acolo Sus, in aceasta zi absolut nebuna din multe puncte de vedere, am invatat sa pretuiesc shotiile, sa rad cat mai des si sa ma bucur de frumusetea fiecarei clipe ce se scurge lin. L-am pierdut de cateva ori si l-am regasit mereu cu aceeasi pofta de nazbatii. Si l-am iubit pentru toate acestea. Si pentru ceea ce a adus odata cu aparitia sa in adolescenta mea.
Azi, am pierdut o parte importanta din propria viata si nu stiu cand golul ramas va fi umplut de un alt suflet pus pe shotii. Maine imi voi ingropa un fragment de suflet din adolescenta si jumatate din inima de copil.
Dumnezeu sa te aiba in paza, Rica!

Scanteiere

Un parc ii desparte. Si zgomotul strazii care le inunda inimile. Clara zambeste in fata cuvintelor scrise de Matei pe un post it. Era prima oara cand cineva ii daruia o marturisire scrisa. O poezie fara rime. Erau cuvintele lui pentru ea. Aparute fara sa stie in buzunarul drept al pardesiului sau. "Noroc? Dragostea e doar o scanteie ce-si face aparitia, inconstient. Placut.", isi zise in gand.

Naivitati electorale

Ca simplu spectator al circului politic, nu pot decat sa cred ca politicienii nostri sunt precum animalele salbatice de la Zoo. Fiecare reprezinta un alt continent colorat intr-o alta nuanta. Cu alte asteptari. Mi-e jena cu ei. Mi-e jena de lipsa lor de jena. De metodele prin care vand gogosi la curiosi care inca mai spera ca va fi candva bine si aici. Acel candva este la mile departare. Mai grav este ca sunt tineri printre acei curiosi. Tineri care inca ii dau votul carmaciului din fruntea tarii. De ce????? A fost comandant de vas. Si prin urmare stie sa conduca. Mi se pare o chestiune de o naivitate aparte. Nu vreau sa-i zic idiotenie. Sa crezi, in haine de tanar, ca aceasta persoana este capabila sa construiasca, inseamna ca esti orb sau esti lipsit de grijile cotidiene. Inseamna ca nu esti capabil sa vezi dincolo de tot spectacolul gretos al politicii.
Adevarul este ca ducem lipsa de diplomati in politica si acest lucru se resimte din ce in ce mai mult in spatiul public. Ca o concluzie: ganditi-va bine la viitor. La viitorul care conteaza si care trebuie luat in calcul, indiferent de politica in care credem.

Picture that?

fulgul
isi continua traseul
in caderea sa,
cuprinde lumea
lipsita de coordonate
bine determinate
si asteptari.
norii isi asteapta privitorii
in liniste.
in natura, totu-i trecator.

In zori de zi

" Cu sapca intr-o parte,
imi permit sa ajung departe
ta-tam, ta-ta-tam".
In aceasta zi ploioasa, va recomand sa o ascultati pe Loredana.
Pupici!

Desprinderi

1. Incerc sa prind picaturile de racoare ce se strecoara rapid printre propriile-mi degete. Desi, este frig, atmosfera este una boema. A unui trecut ce se rescrie din nou in prezent. Observ fetele oamenilor ce trec pe langa mine, in vreme ce-mi "cufund" auzul in muzica din Ipod. Imi place senzatia ce ti-o ofera o pereche de casti. Esti un simplu trecator-observator prin tesatura fina a lumii. Care simte altfel. Si discerne fiecare gest sau intamplare cat mai detasat.
2. Uneori, sentimentele puternice te pot indrepta spre un esec. Spre un eveniment la care nu te-ai asteptat si pe care nu-l poti gestiona obiectiv pentru ca speri ca totul sa fie o zamislire a mintii, nu a realului palpabil. Precum gestul femeii care tine in mana o floare si spera ca fiecare petala rupta si fiecare cuvant rostit in timpul acestui demers sa-i aduca acel dram de certitudine necesar sufletului sau. Credinta ei sta in rostirea : "Ma iubeste", " Nu ma iubeste". Cu cat scade numarul petalelor florii, cu atat mai mult creste intensitatea dorintei sale. Spera ca finalul sa se termine in "Ma iubeste". Nu vrea ceva negativ. Doreste ca pozitivismul sa-i stea alaturi, nu sa plece catre o alta "gara" a unui alt suflet.

No I....

Experimentez de cateva zile acea stare pe care o au doar oamenii indragostiti. Stare pe care o ador. Stare adusa de minunata toamna sub auspiciul careia am aparut acum ceva vreme in urma. Stare care ma face sa-mi transpun gandurile numai in versuri. Mi-e usor asa. Si cum nu m-am mai simtit demult apropiata de poezie, racoarea din jur mi-a incalzit intr-un alt mod inima si mintea. Da, Adrian si prietenii ma intreaba daca sunt indragostita. Inca nu s-a intamplat. Stiu doar ca iubesc clipa ce vine si care aduce cu sine necunoscutul si zambetele pe care le impart si le primesc de la cei dragi. Lucruri la care nu voi renunta. Pentru nimic.

Lunatic

Prin noapte, am mers
calauziti de luna
asezata pe un pat de stele.
Am ales sa mergem
pe drumuri straine
pana intr-o zi
cand am decis
sa inramam clipa
cu dragoste.

Precum matasea

Pierduti,
am atins marea
fina, precum matasea.
De realitate,
am fugit
in micul coltisor
creat si am soptit
iubirii sa ne stea
alaturi
de la asfintit
pana in zori.

Zoom

Valurile marii
se sparg
intr-un ritm sacadat
de stancile
pe care asta vara am stat.
Cerul altadata senin
asteapta sa simta primii fulgi
de zapada
din acest an.
Vise trecute
aluneca prin micile particule de nisip
ce vor fi incalzite
in viitor
de alte maini.

...iubire purtata de o soapta in vant

Mi-am pus inima in palma ta
si am asteptat ca ea sa invete sa zboare
spre alte orizonturi.
Si am crezut
ca este usor
sa iubesti
si sa primesti inapoi
ceea ce oferi...
in lipsa cuvintelor.
Si am iubit
asa cum vantul mangaie
fiecare frunza
toamna.

Arta surprinsa in mijlocul naturii

(Claude Monet - Nuferi)

Who knows me better?

Uneori, am trait cu impresia ca ma risipesc in prea multe lucruri. Si ca pierd in aceeasi masura enorm. Cateva experiente recente, m-au facut sa-i dau dreptate unei foarte bune prietene, care mi-a surprins esenta: "Tu risipesti prea mult in oameni care nu merita". Ideea este ca in acest caz, nu prea stiu cum sa procedez. Inca, mai cred in frumusetea ascunsa in oameni. Inca mai cred in ei. Chiar daca unii nu stiu sa aprecieze lucrurile bune pe care le ofer. Fara alte asteptari.

Fara griji

Chiar daca m-am lasat purtata in ultimele zile, de ritmul poeziilor ce mi-au venit in minte in cele mai neobisnuite clipe, inca mai pot scrie si proza. Povestea inceputa pe acest blog continua de acum incolo aici.

Respiro in natura

Izvorul duce
in unduirile sale
ganduri de odinioara.
o poveste de dragoste sta prinsa
intr-o scrijelitura
pe trunchiul unui copac.
un bob de grau
sta sa prinda viata...
natura isi continua cantecul,
in lipsa viorilor.
(24.10.2009)

Tablou de toamna

In culorile toamnei
dragostea danseaza
in vant.
cuvinte
poarta in ele
ganduri de dor.
aleile vibreaza in tablouri
care capteaza atentia privitorului.
in aer
frunzele poarta
aripi invizibile.
(24.10.209)

Prin intunericul luminii

Prin bezna

iubirea-si cauta drumul

calauzita de o stea

ce pare sa nu mai aiba

puterea

sa stea prinsa pe cer.

O frunza

purtata de vant

danseaza incet,

spre o tinta

stiuta doar de ea.

Luna ferice

zambeste

spre pata de pamant

ce imbraca

haine de toamna.

Departe...

doua suflete

se pierd si

se regasesc

in poezia

simpla a vietii,

lipsita de rime,

plina de necunoastere.

(28.10.2009)

Vremuri

Au fost vremuri
ce au apus,
vremuri in care
stiai ca-ti
poti sprijini capul
pe un alt umar.
A fost
candva
un trecut
in care zilele
se scurgeau
zambind,
iubind fiece
moment
fara temeri.
(28.10.2009)

Meditatie

Iubirea este un fulg de nea
ce-si gaseste calea in mana ta,
un fulg ratacit d'aevea,
regasit la un alt
inceput de drum.
(24.10.2009)

Fara oglinzi

In noapte
fascicule de lumina
stau prinse de cer
si asteapta sa fie culese
de un oarecare trecator.

Fata in fata
stam
in liniste
simtind viata
si al sau cantec.

Cu fiecare atingere
mastile de sticla
se desprind incet
de pe chipurile noastre.
Le privim cum cad zgomotos
pe podea
si "cuprind" lumina lunii in ele.

Descoperim
fete straine in spatele
a tot ceea ce ne temen
sa lasam la vedere,
a tot ce este redus
la termenul "vulnerabilitate".

Sufletul tresare
in pasi de iubire,
cu trupuri
ce vor sa fie acoperite
cu imbratisari.

Aparitie

Era parca ieri
cand rasaritul soarelui
am privit.
In castelul de nisip
am lasat
urmele
palmelor noastre
drept marturie.
Pe stanci
ne-am asezat
si am privit zarea albastra
aproape de asfintit.
Marea am vrut sa o imbratisam
pentru totdeauna,
sa-i savuram spuma
sub lumina soarelui,
dar timid valurile
le-am scapat
si am fost dusi
din nou ... la tarm
de gandurile de ieri
aparute in minte
Azi.

Recomandarea zilei

"Baia la piscina nu are aproape nicio valoare fara jacuzziul de la final. E, cum ar zice oamenii din popor, ca pişarea fără băşină ori nunta fara lăutar. Sa ma explicitez. Dupe ce faci cateva lungimi de bazin in apa nici rece dar nici calda (are 24 de grade, deci daca nu 0 simti rece inseamna ca ai o problema majora. Du-te la medic. Ba nu, du-te direct la Pompe Funebre), e o senzatie divina sa te inmoi nitel in jacuzzi. Jacuzziul are apa mult mai calda, chiar spre fierbinte.

Iar jeturile care dau bulbuci in jacuzzi, de-a dreptul violente, te fac sa te simti ca intr-o masina de spalat. Doar ca stai cu capul la suprafata. Jeturile te bombardeaza peste tot, te maseaza necrutator, te doare nitel da-ti si place. Pervers mic… E, ideea e ca dupa 30 de minute in bazin +10 minute in jacuzii, ma simt ca un bebe proaspat nascut, inca umed, care are un chef teribil de viata dupa ce 9 luni a stat in ma-sa. Pe intuneric.

Saptamana trecuta am finalizat fara jacuzzi. E ca si cum as fi finalizat fara sa finalizez, daca ma intelegeti. 3 idioti au stat o ora in jacuzzi, pusi pe povesti despre folbal. Mie personal mi s-ar fi facut rau sa stau atat in apa aia calda. Oricum mi s-a facut rau de nervi, as fi aruncat niste acid in apa. Nu aveam insa acidul la mine, de obicei il am. Am plecat spre casa, io si sotia, teribil de nemultumiti. Jurand ca niciodata nu vom mai pleca de la piscina fara jacuzziul de final.

Ieri. Ajungem. Lume multa. Jacuzziul e langa piscina. In el 2 vaci. Aflati voi imediat de ce le zic vaci. Povesteau. Ok, nu-i problema, pana facem noi niste bazine ele pleaca. Facem niste bazine. Ele nu pleaca. Nu-i problema, mai facem niste bazine, e bine la sanatate. Vor pleca. Am mai facut niste bazine, ele nu plecasera. ‘zda mamii lor. Ma uit la ele. Povesteau netulburate. M-am uitat mai atent. Sa vaz daca nu croseteaza cumva in jacuzzi. Mainile erau la suprafata. Poate crosetau cu picioarele. Mai facem 2-3 bazine. Poate pleaca.

Deja facuseram prea multe lungimi de bazin. Respiram mai ceva ca niste Scufiti Rosii fugariti de lupu rau-perpetuum mobile, prin padure. Nu mai puteam sa inotam ca ne scartaiau deja mainile. Dar nici stupidele nu se dadeau duse. Ma gandeam ca-i cam de cacao sa-ti faci abonament de cateva milioane pe luna ca sa stai numa in jacuzzi. Fara sa te gandesti, cu capul tau fara creier, ca poate si ceilalti 35 de oameni de la piscina si-ar muia curu acolo. Macar un minut-doua. Ia-ti, fomeie, un jacuzzi acasa, in baia ta, pune-l langa căcătoare si stai in el pana mori. Problema majora era ca si alti inotatori pandeau golirea jacuzziului de vaci. Stateau grupati, la marginea bazinului, pregatiti sa ia startul. Situatiunea era critica. Trebuia sa finalizam. Trebuia sa fac ceva(continuarea aici)..."

...cel mai fain text citit in ultima vreme pe un blog romanesc. Despre autor va spun doar atat: urmariti-l! Merita.

Caldura uitata

...prinsa pe o pelicula cu muzica buna.

Semne din trecut

Imi place sa fac surprize celor din jur pe nepusa masa. Azi am impresionat "audienta" cu flori de culoarea visinelor si am reusit sa schimb atmosfera biroului cu putina culoare si parfum tomnatec. Am fost fata cu florile, fara un cos impletit. Felicitata pentru initiativa.
A fost gandul meu matinal pe care l-am transpus in realitate. Usor.
Semne din trecut si-au facut aparitia in viata mea in ultimul timp.Oameni despre care nu mai stiam multe si-au facut incet simtita prezenta. Fiecare a avut etapa sa in propria-mi existenta. Fiecare a adus ceva nou in inima mea si de la fiecare am prins cate ceva pentru drum lung. Tuturor le-am lasat drept amintire lectii despre bunatate si verticalitate, conform propriilor declaratii. Am ramas surprinsa in momentul in care am aflat ca-mi continua povestea, in liniste, fara a obtine vreun beneficiu imediat.
"Rar intalnesti oameni ca tine..." a fost marturisirea unei dintre sefele pe care le-am avut la fostul loc de munca, dupa ce am declinat oferta unui alt job facuta la telefon. A ramas si ea aceeasi persoana care nu mi-a inselat niciodata asteptarile si care a fost deschisa in fata ideilor propuse. Persoana care mi-a ascultat sfatul de a fi observator si de a trage propriile observatii asupra a ceea ce se intampla in jurul sau. Si mai presus de toate a inteles ca nu sunt omul care va calca peste cadavre pentru a avansa in functie si nici nu-mi parasc colegii, precum un pusti de gradinita. Este posibil ca si ea sa fi invatat ceva din cele surprinse, asa cum am facut si eu. Asemenea titlului unui roman al celebrei scriitoare Agatha Christie: "Elefantii nu uita niciodata". Doar pasesc demn inainte.

I love...

Scooter. I-am redescoperit asa cum erau ei la inceputuri. Music, baby! Le-am ascultat zilele acestea albumele si am ramas la fel de impresionata de modul in care imbina notele si impun ritmul pe scena. Au imprimat in urechile mele aceleasi senzatii pe care le-am avut si in adolescenta.They simply rock the dance floor (and also the trance floor)!

Daca...

iubirea ar putea sa aiba "infatisarea" pe care o dorim? Sa aiba acel quelque chose fascinant? Cum am proceda atunci?
Nu am intalnit pana in prezent persoane multumite 100% de viata lor sentimentala. Asa cum nu sunt nici eu. Am standarde ridicate, dupa cateva dezamagiri. Si pentru ca nu sunt perfecta, doar perfectionista si critica, am dezamagit la randu-mi. Mi-am acceptat fiecare gest facut ori cuvant rostit. Nu m-am ascuns in fata iubirii si nici a sagetilor lui Cupidon. Am inteles, in final, ca iubirea are un gust dulce-amarui. De gutui.
Daca...ai sta in fata iubirii cum ai incerca sa o opresti sa-ti stea alaturi noapte si zi? Ce i-ai spune?
Undeva, un suflet isi cauta calea. Iar luna ii lumineaza drumul pana la un alt suflet care il asteapta de candva.
Un pumn de amintiri si de trairi am strans. Cate clipe am risipit iubind si cate n-am iubit? O soapta purtata de vant incerc sa prind. Un vers de aevea imi cuprinde mintea.
Iubirea este un sotron jucat cu mintea, inima si sufletul. Daca ar fi fost un joc de sah, am fi interpretat atat rolul regilor ori a reginelor, cat si a nebunilor pierduti definitiv in mrejele sale calde, in lipsa sa.

Toamna

Cu penelul in mana
pictorul traseaza
pe panza goala
fata femeii
ce priveste
pe fereastra,
gradina plina
de culorile
florilor
...toamna.

soarele ii "atinge"
usor
din departare
trasaturile,
aerul rece de afara
ii imbujoreaza fin
obrajii.

o mie de ganduri
nerostite
si miscari care
contureaza
exact
portretul
femeii.

o femeie asteapta
culorile
pierdute
pe o alee
dintr-un parc
cu frunze multicolore.

un suras
deschise
fata femeii.

pictorul privi
spre fereastra
"inundata"
cu mici fragmente de lumina
colorata.

curcubeul
ca o minune
aparu din senin
semn divin
sau poate ca iubirea este mai dulce
...toamna?

Frici sau poate indoieli

Am decis sa scriu despre oameni adevarati, despre povesti care prind viata langa noi. In goana, ne uitam in alta parte. Zilnic, lasam obisnuitul sa se strecoare in inimile noastre. Imposibilul apare cand nu ne asteptam. Si totusi, bate la usa. Nu zambeste. Caci uneori se mai intampla ca in fata noastra sa privim un zid. Al neputintei. Al fricii. Al indiferentei.
Ce facem cand privim imposibilul? Cand necunoscutul ni se arata fara alte artificii? Este dureros sa vezi oameni dragi care se lupta cu viata. Esti constient ca nu poti sa repari o inima bolnava. Stii cu siguranta ca nimic nu va mai fi ca inainte. Ruptura. Ce ati face daca ati sti ca mai aveti de trait doar 24 de ore? Nimic mai mult.
In clipele de nesiguranta si de frica mi-as dori sa am o bagheta ca sa pot vindeca rani. Si sa fi fost doctor, nu specialist in comunicare retras din activitate inainte de vreme. Un doctor de inimi.

Remember this

Inainte comedia se facea intr-un alt mod. Iata un fragment:

What about Us?

Change the colours of the sky
And open up to
The ways you make me feel alive...

Look into a stranger eyes

Am ascultat cantecul ale carui versuri le regasiti mai jos, dupa ce Lil'Bro' mi-a vorbit despre el. Am ramas surprinsa de versuri, in special de modul in care surprind realitatea atunci cand iubesti. Uneori, adevarul se ascunde in priviri. Lectura placuta (nu va trebuie traducere) pe acordul melodiei. V-o recomand cu drag! Smiles.

"Now that it's all said and done,
I can't believe you were the one
To build me up and tear me down,
Like an old abandoned house.
What you said when you left
Just left me cold and out of breath.
I fell too far, was in way too deep.
Guess I let you get the best of me.

Well, I never saw it coming.
I should've started running
A long, long time ago.
And I never thought I'd doubt you,
I'm better off without you
More than you, more than you know.
I'm slowly getting closure.
I guess it's really over.
I'm finally getting better.
And now I'm picking up the pieces.
I'm spending all of these years
Putting my heart back together.
'Cause the day I thought I'd never get through,
I got over you.

You took a hammer to these walls,
Dragged the memories down the hall,
Packed your bags and walked away.
There was nothing I could say.
And when you slammed the front door shut,
A lot of others opened up,
So did my eyes so I could see
That you never were the best for me.

Well, I never saw it coming.
I should've started running
A long, long time ago.
And I never thought I'd doubt you,
I'm better off without you
More than you, more than you know.
I'm slowly getting closure.
I guess it's really over.
I'm finally getting better.
And now I'm picking up the pieces.
I'm spending all of these years
Putting my heart back together.
'Cause the day I thought I'd never get through,
I got over you.

Well, I never saw it coming.
I should've started running
A long, long time ago.
And I never thought I'd doubt you,
I'm better off without you
More than you, more than you know.

Well, I never saw it coming.
I should've started running
A long, long time ago.
And I never thought I'd doubt you,
I'm better off without you
More than you, more than you know.
I'm slowly getting closure.
I guess it's really over.
I'm finally getting better.
And now I'm picking up the pieces.
I'm spending all of these years
Putting my heart back together.
Well I'm putting my heart back together,
'Cause I got over you.
Well I got over you.
I got over you.
'Cause the day I thought I'd never get through,
I got over you."
("Over You" - Chris Daughtry)

The Link

Cineva mi-a spus mai demult ca am capacitatea de a uni oamenii. Poate fata mea este de vina sau atitudinea. :D
Azi am fost pe post de ingeras salvator pentru doi prieteni vechi. Desi, nu am mai vorbit cu acestia de ceva vreme, am apreciat faptul ca nu m-au luat cu vrajeli ieftine pentru a-mi cere ajutorul. Au fost directi. Ce m-a surprins la final? In loc de un simplu multumesc, am primit cuvinte frumoase in dar.
Venind din partea unor oameni care ma cunosc de ani buni, inseamna ca nu mi-am pierdut esenta. Si acest aspect este unul important. Corpul sufera modificari, sufletul nu.

Hei, Jones where are U? Bridget???? (I)

Stiti momentele acelea cand ati simtit ca ati proceda altfel daca ati putea sa intoarceti timpul inapoi? Am avut parte de cateva momente pana acum. Asa cum au fost minute intregi de reflectie in care am constatat ca sunt o bleaga. Pentru ca nu risc. Pentru ca nu zbier atunci cand ar trebui. Pentru ca nu lupt pentru visele proprii. Pentru...
Imi vine sa-mi dau cateva palme. Caci n-am avut curaj. Curajul de schimba multe pana acum. Curajul de a-i spune in fata: "Fraiere, te iubesc. Priveste dincolo de ochii mei si ai sa vezi. Poate ca nu sunt ceea ce ti-ai imaginat, dar sunt. Langa tine. Si asta conteaza mai mult decat o mie de cuvinte."
Poate n-o sa-i spun "fraier", poate o sa-i spun .... Nu pot sa-l ranesc. Nu. Nu merita. Nu este Fat-Frumos. Nici eu, Ileana Cosanzeana. Daca as fi fost , lucrurile ar fi stat altfel in prezent. Si totusi cum o sa-i spun???

Sibiu Trend

Nu stiu cum se face, dar in ultima vreme multi cunoscuti de-ai mei se duc in Sibiu. Ma amuz de fiecare data cand aud fraza: "am fost in Sibiu". Mai nou insa, fraza a fost impodobita astfel: "ne-am gandit la tine, cand am fost la Sibiu." Asta este tare. Cand ii intreb daca mi-au adus si mie o frunza ceva, se uita lung la mine, iau pozitia ganditorului si rostesc: "nu". Stiti, dragii mei, Tweety ar fi spus doar atat: "Lailol!"
Dar cum va iubesc, nu o sa va ranesc, pentru ca stiu ca voi lua si eu odata pozitia ganditorului ce priveste fericit la maxim cerul din Piata Mica, departe de capitala. Pentru totdeauna.

Go Schumi, go!!!!!

Pentru inca o zi am beneficiat de farmecul absolut irezistibil al lui Schumi de la RATB. Este savuros acest om. Stie cum sa atinga volanul, sa farmece soseaua si mai ales sa reduca lumea la el si la titiul sau in forma unui troleibuz. Am constientizat ca este mai tare decat metroul. Pana si semaforul a tinut cu el. O fi cumva vrajitor????
Domnule, iti spun ca pana si matele mele te uibesc. Au tinut ritmul cu muzica cubaneza din Ipod. As fi putut castiga foarte usor competitia "dansez pentru tine"...draga sosea.

Cum este sa imbraci "hainele" unui alt om?

Picaturi de ploaie bat in geam. A venit toamna. Si odata cu ea melancolia. Verdele isi schimba culoarea. In astfel de atmosfera am primit o lectie de viata. Nu a fost pe gustul meu. Desi sunt genul de persoana deschisa, nu pot sa inghit sa port alte haine decat cele ale omului care gandeste vertical si care ii ajuta pe altii. Sa renunt la o gandire buna pentru una ghidata de principiala expresie "scopul scuza mijloacele"? Spun pas. Situatia aiurea este ca lectia mi-a fost oferita de cineva foarte drag. Cineva la care nu pot renunta oriunde ma vor duce pasii in viata. Cineva pentru care as muta si muntii din loc pentru a-i fi bine. Cineva care si-a pierdut esenta...
Sunt oameni printre noi care ne invata zilnic sa fim mai buni. Oameni care gandesc pozitiv, care nu se risipesc in lucruri banale. Persoane care nu si-au pierdut verticalitatea. Care privesc fiecare zi cu un zambet larg pe buze. Care nu au totul si tocmai pentru ca nu il au se simt multumiti. Impliniti, fara regrete.
Asa cum sunt si oameni care stiu ca intr-o buna zi soarele le va zambi si lor inapoi pentru ceea ce au cladit. Fara a se gandi la "mie ce-mi iese?"

Valerie

In verde

Sa-ti asez un fulg de nea
in par, as vrea....

Sa culeg picaturi de roua
dimineata...
sub soarele arzator.

Sa aud susurul incantator
al izvorului
ce duce
la vale
ganduri
frumoase
departe...
imbracate in verde

Pauza de... soare

Ti-am scuturat nisipul
de pe umeri.

Spre soare...
am zambit.

Mi-a fost teama sa pierd
clipa
care se scurgea
precum nisipul
din palmele tale.

Am zambit,
sperand.

Iubirea
a aparut
intre noi
din senin,
dulce precum mierea
ce asteapta sa gadile papilele gustative...
fin.

Deliciu muzical

Imagine plastica

Cuvinte care imprima sentimente in urma rostirii lor. Frunze care se leagana incet pe ramuri. Spunand povesti. Imagini ce se deruleaza in vant. Alti ochi. Un alt soare, nu atat de prietenos ca in zilele de vara, dar despre care poti spune: "merge". Margarete din gradini...zambesc. Parfum de toamna.Un sotron.
Soapte incerc sa prind din zbor. Sade inca farmeca... suflete cu vocea sa. Nisipul castelului de pe plaja se desprinde usor. Stancile asteapta mangaierea valurilor marii. Totul merge mai departe. Pe un alt ritm.
Zoom. Liniste...in poienita plina ochi de turisti vara, timpul a impus alte nuante. Tendinte pierdute. Regasire in muzicalitatea naturii. Din vis, te trezesti buimac. Esti oarecum fericit. Implinit.
Zambesti si o iei din loc. Destinatia? Undeva... la cald.
Aburii cafelei aduc miresme de ieri si... de azi.
"Ich liebe dich".

La ceas de toamna

Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-atâta
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.

O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara
-şi frunza cade.

O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.

E toamnă.

(Lucian Blaga - Amurg de toamna)

No. 5 not the lucky 1?

Incep sa iasa la rampa vechile trupe de baieti care faceau furori prin anii '90. Cele cu baieti frumusei, in fond, si cu cantece bune. Formatii care umpleau salile si stadioanele in acea perioada. Hormonii sunt mereu de vina! Desi nu au avut succesul unor formatii de mare calibru ( si nici vechimea), precum Rolling Stones, INXS, formatiile NKOTB, Take That, BSB au iesit din nou pe scena muzicala. Cu un alt stil. Intotdeauna caracterizat de maturitate. O constanta in multe interviuri, dupa ce au inceput sa (re)cucereasca lumea.
Daca NKOTB a ramas tot in aceeasi formula, celelalte 2 formatii evolueaza doar cu 4 membri din cei 5. Ultima stire referitoare la Take That il priveste pe Robbie Williams care da semne ca vrea sa se alature celorlalti membri, ca in vremurile bune. In ce priveste BSB, un nou album ii asteapta pe fani (si poate si alte premii muzicale). Videoclipul piesei "Straight through my heart" poate fi deja vizionat pe posturile de muzica si este inspirat dintr-o tema care i-a fermecat constant pe americani: vampirii (tema vizibila in atatea pelicule de-a lungul vremii). Sau poate ca au vrut sa surclaseze actorii serialului Supernatural, in materie de interpretare?
Referitor la calitatea muzicii interpretate de aceste formatii, vechile melodii sunau mai bine. Erau mai alerte si transmiteau mesaje (chiar si baladele erau superbe). Acum? Parca interpreteaza rolul unor barbati care inca vor sa arate femeilor ca mai pot...sa cante. S-au pierdut printre atatea stiluri si note muzicale.
Daca ma intrebati in 1993, pe cine as fi votat number one in topuri la MTV, raspunsul era Take That. In prezent, nu i-as mai vota. E ca si cum s-a rupt vraja. Au avut piese foarte bune, ritmate, dar cele de pe ultimul album sunt prea usurele. Kings of Leon canta mult mai bine decat ei.

Taxi, please!

Nota: Nu incercati pe google, caci nu veti gasi acest instantaneu. Puteti vedea afisul filmului intr-o cafenea din centrul Bucurestiului: Cinemateca.

Emotii

Mona Lisa smile

Zambet. O fata luminoasa a carei frumusete dainuie. Un secret ce naste in continuare supozitii. Culori si umbre.
Un alt zambet. De data aceasta real. Surprins pe pelicula. Un film pe care am tot dorit sa-l vad cap coada. De vreo trei ori, i-am pierdut esenta. Nu si duminica.
Sub aripile picturii, lumea pare frumoasa. Viata la fel. Si mult mai usor de atins si de "rasadit" sentimente. De scos din cutia "sufletului" emotii vechi.
Inca, mai tin aproape emotia realizarii unei schite dupa un autoportret de Corneliu Baba, colorata cu simple carioci. Schita care trebuia sa dea o alta nota proiectului meu. Tema: redactati o recenzie a expozitiei lui Corneliu Baba.

Avea dreptate profesoara din liceu, in materie de istorie a artei sa ne trimita la expozitii. Asa simteam si percepeam arta intr-o alta maniera. Nu mai erau reprezentarile din albumele de arta. .Era apropiere. Transmitere. Emotii. Mirare. Ganduri.

Am stat 3 ore printre operele lui Cornleiu Baba. Mi-am innebunit tatal cu notitele, care ma intreba incontinuu:

"-Ce mai scrii?

-Nu scriu. Surprind aspecte, teme. Tonuri si culori."

Era pentru prima oara cand ma aflam atat de aproape de creatiile unui pictor roman. Cele mai multe opere ale pictorilor romani cunoscuti le stiam din diversele albume de arta rasfoite prin bliblioteci. Erau emotii naive in fata atator tablouri. Si mirosul ce se raspandea in galerie era unul dulceag. Multe senzatii amestecate.

Am facut cadou acea schita profesoarei careia i-a placut ideea de a avea drept coperta a proiectului o copie a unui tablou. Era modul meu de a spune ca m-am apropiat de arta, chiar si imitand-o. Ce mai tin minte? Faptul ca a ramas surprinsa de modul realist de a surprinde acele trasaturi facute cu penelul de Corneliu Baba prin intermediul urmelor lasate de carioci. Mi-a placut sa ma joc cu nuantele.

In prezent, rar mai am acest obicei de picta. Timpul este inamicul meu.

Observator

Nu este bine sa fii asa. Nu este corect sa stai si sa privesti durerea altora. Nu este moral sa stai indiferent la suferintele altora. Nu, nu, nu!!!
Si cu toate acestea, trecem grabiti pe strada. Nu ne pasa. Si aratam adesea cu degetul. Oare cati dintre noi sunt capabili sa schimbe ceva in viata aceasta? Sa construiasca? Sa aduca zambete pe fetele unor copii care nu vor sti niciodata ce inseamna "copilarie"? Ori sa-i ia la suturi pe cei care-si lasa batranii la colt de strada, zilnic, pentru a cersi?
Pana cand vom mai tolera astfel de atitudini?
De pe scena politica ventrilocii in haine de politicieni isi rostesc speech-urile gretoase, continuand acelasi joc. Gesturile filantropice sunt facute in fata multimii care priveste prosteste armata de aparate de filmat si de fotografiat. Presa este luata peste picior. Libertate de exprimare? Unde? Cand vom reusi sa spunem: STOP?Fraier nu sunt eu, ci tu!
De ce am o asemenea stare? Am surprins pentru o secunda suferinta din ochii unui batran. As fi putut sa trec mai departe, dar era prea vizibila suferinta sa.

Hi5 Vibe

Nu m-a prins curentul acesta legat de reteaua sociala ce se creeaza virtual pe Hi5 .Observ ca pe prietenii mei i-a prins valul acesta. Primesc si voi mai primi cereri de prietenie in propriul inbox al e-mail-ului si ma amuz de fiecare data cand primesc astfel de mesaje deoarece imi aduce aminte de vremurile copilariei cand intrebam timizi: "vrei sa fii prietenul meu / prietena mea?" Ideea este ca atunci priveam in fata persoana careia ii adresam respectiva intrebare, acum privim un monitor, dam click si gata ne alegem cu noi prieteni. Oare sa fie asa usor sa legi o prietenie in acest mod? Va spun clar ca nu.
Surprinzi mult mai multe cand te afli alaturi de cineva in mediul real decat in cel virtual.Ii simti parfumul, ii observi miscarile, analizezi ceea ce vezi si-ti faci o opinie mult mai clara asupra acelei persoane. Virtual, poti fi si caine. Ce ati face baieti, daca in locul tipei sexi dupa care salivati cand ii priviti fotografiile, v-ati intalni cu o doamna bine trecuta de prima tinerete, cu riduri si cine mai stie ce alte lucruri, pe sub faldurile rochiei?Dar voi fetelor? V-ar placea sa dati nas in nas la o cafenea cu badia Vasile cu cusma si tot echipamentul necesar unui adevarat cioban, dar care pe Hi5 e un tip musculos, cu id-ul: lupul cel rau?
Eu las acest "tren" sa treaca pe langa mine. Aleg face to face. E mult mai placut asa.

Un barbat de pe Pluto

In urma unei carti s-a impamantenit ideea ca barbatii sunt de pe Marte, iar femeile de pe Venus. Azi am intalnit exceptia. Si precum comediile romantice facute in U.S.A., m-am gandit ca oricine are his/her shot at love. Admit ca nu sunt Bridget Jones, desi ne asemanam la comportament cand fac pozne. Savuroase, in esenta. Oare ce ar face jurnalistul din acest personaj daca ar primi urmatorul biletel, in timp ce sta la taclale cu o buna prietena, in parc? Ar scrie un articol intitulat: "Dragostea nu si-a luat vacanta"?
Ok, m-am gandit sa fac o fapta buna, nu stiu cati fac zilnic acest lucru. Ii ofer acelui domn sansa de a intalni pe cineva. Daca tot s-a ostenit sa se promoveze singur, ii ofer sansa de a fi cunoscut si virtual:
"Buna, daca vrei sa ne plimbam prin parc sau sa mergem la un film, la un muzeu, la restaurant, la mine acasa sau ce propui tu cauta-ma la telefon: 0768935439 sau pe messenger Id: ionutvoltron@yahoo.com. Intelectual, 23 de ani, 1,80 inaltime si 74 kg. Locuiesc singur in zona Titan si caut prietena. Nu ai ce pierde daca ne intalnim, nu vei regreta nici o clipa, nici o secunda alaturi de mine. PS: Daca nu vei rupe biletul, da-l la o alta fata care il vrea."
Fetelor, n-aveti ce pierde. Domnul Voltron isi cauta partenera (sa stati linistite, numele lui real nu este acesta, e doar rupt din anime-uri). Ready, steady, go!
Sigur va fi pe placul vostru acest barbat venit de pe Pluto. Bafta tuturor! Si nu uitati love is in the air sau umbla libera prin parcuri.

Din gradina mamaicii mele

Dulci acareturi

Observ ca fara sa vreau intalnesc oameni cu care am mai multe lucruri in comun decat mi-as fi putut imagina vreodata. Sau poate ca Dumnezeu i-a scos in drumul meu pentru a sta la povesti frumoase despre viata.
Nu stiu cum ati copilarit, insa, eu am avut parte de farmecul povestilor si a znoavelor spuse la lumina lampii cu gaz si a caldurii oferite de soba, in timpul iernilor. Am simtit magia oamenilor de la tara, a celor dintr-o bucata, cu obrajii brazdati de soare si de vant. Si am iubit fiecare clipa acolo. Chiar imi pare rau ca nu pot sa ajung des la mamaia. Deh, tataicii mei dragi ma vegheaza doar de sus.
De la acei oameni am invatat multe lucruri frumoase si am apreciat simplitatea vietii oferite. Am cele mai deosebite clipe drept amintiri din acele locuri. Poate de aceea, magazinele bio ma lasa rece, caci servesc un concept de care eu ma bucur gratuit cand imi aduc parintii fructe si legume de la mamaia din gradina.
In ce priveste mancarea gatita de mamaia, doamne o minunatie, mancare gatita in cuptor servita cu paine scoasa din tzast. V-ati linge pe degete...
Ce alte minuni mi-a mai oferit viata la tara? Libertate totala, vai splendide, vii, copaci tocmai buni de cocotat, un circuit intreg de pasari, vaci, magari si alte vietuitoare, neuitatul Covrigel (ce am mai exersat sarituri vazute sub cupola circului:D) si pe langa toate acestea: "voi si acareturile voastre... ca multe mai aveti" (una dintre frazele des rostite de mamaia mea draga).

Inapoia timpului si totusi inainte cu...vise

Dupa ce am fost prin 2004 la un "interviu" pentru un post de televiziune bine cotat, am realizat ca nimerisem de fapt la un "atelier de lucru" de imprumutat idei, nu un interviu pentru un job.
Tocmai terminasem facultatea, aveam acel aer al tinerilor care cu propriile idei pot revolutiona lumea, carora nu le este teama de esec. Doream sa adun experienta, sa simt cum este acolo, in media, in mijlocul actiunii.
De ce am spus "atelier de lucru"? Pentru ca asta a fost.
Tema: scrieti intr-o ora scenariul unei emisiuni pe care ati vrea sa o produceti.
Si am scris, gandindu-ma la Teo, care la acea vreme era considerat numarul 1 in divertisment, care aducea rating nu gluma, pentru ca era absolut savuroasa, sincera. Vorbea limbajul multimii, a omului din popor caruia nu ii este jena sa-ti spuna: "Draga, ai o fata de clovn.Las-o mai moale cu machiajul!" M-am gandit la Teo, pentru ca trebuia sa aduc ceva nou, iar Teo asta facea.Aducea acel aer de noutate, de relaxare totala.
Recunosc, ca am avut emotii.
Era pentru prima oara cand eram pusa in situatia de a scrie scenariul pentru o emisiune, cand n-aveam un schelet si da...ideile imi veneau greu, timpul se scurgea. Si am inceput sa privesc in jurul meu.Am vazut oameni, desi erau cei alaturi de care concuram.Am vazut tineri ca si mine care vroiau sa reuseasca.Singuri. Sa intre undeva pe usa din fata. Mi-am revazut si cativa colegi de facultate, care aveau un atu in fata mea: mai lucrasera in media. Eu eram un mare zero. Umflat cu speranta.
Cand au inceput sa-mi vina ideile, am zis ca am descoperit propriul meu teritoriu. Sursa de inspiratie: Florin Piersic Sr. Am avut idei sugubete. Si le-am dat curs. Ce a iesit in final? O emisiune de cultura picanta, buna pentru cei care vor sa cunoasca sufletul celor care ne-au incantat de atatea ori in salile de cinema ori de teatru si la diverse spectacole. Ce mi s-a spus cand am inmanat scenariul?
"Stiti este o emisiune de cultura, nu una comerciala. Si nu va prinde la public."
"Intentia mea este sa fie o emisiune amuzanta de cultura, de recunoastere a unor valori uitate.Nu umblu dupa ceva comercial."
"Din nefericire, comercialul aduce rating."
Din nefericire, acela este adevarul. Dar stiu emisiuni pe care le savurez si care nu sunt comerciale.Sunt facute cu inima. Asta inteleg eu prin jurnalism.
Am primit jobul? Nu. Dar ma bucur. Mi-am vazut la distanta de un an de la interviu, "copilul" live and direct, aducand rating acelui post. L-am vazut crescand frumos timp de 2 ani. M-am bucurat si am plans alaturi de el. Faza cea mai tare: au pastrat chiar si ideea aranjarii platoului asa cum o scrisesem. Imaginatie, nu gluma!
Ce am invatat din aceasta experienta? Sa cred in puterea drepturilor de autor si in propriile-mi idei.

I simply love...

bubbles.Nu-i asa, suflet drag, ca-ti vine pofta privind aceasta imagine?
Sursa: Basia McAuley.

Tu ce dorinta ti-ai pus?

(Basia McAuley)

A piece of art

(Alexei Antonov)

Pe furis

Aseara, tatal meu mi-a oferit un moment amuzant, dar si onest in acelasi timp, legat de mini vacanta pe care mi-am luat-o zilele acestea.
"-Si un drum pana la Sibiu, ceva?
-Nu. N-am finante.
-Sa inteleg ca stai acasa.
-Da.
-Ca sa te relaxezi?
-Printre altele, ca sa rezolv anumite lucruri. Asa ca momentan, nu merg acolo."
Observ ca deja s-a obisnuit cu gandul ca voi alege intr-un sfarsit acel oras pentru a-mi continua povestea, intrebarea este cum va reactiona in momentul despartirii.

1,2,3

Astept
in sunetul strazii
sa ajung...

departe gandurile se duc
pe ritmul
muzicii.

zambesc
si tot ce stiu este ca
dupa prima secunda
de viata
inima
si-a inceput povestea

1,2,3
este un joc de copii
printre atatea frunze aramii
intr-un parc
imbracat in poezie.

este toamna
si incet la geam
melancolia bate

de sus, o raza de soare surade
pe obrajii unui copil.

tic-tac
ceasul canta
si ziua se scurge
linistitor.

Ochii tai - fragment

Şi lumina parcă se pregătea,
Aduna toţi norii şi-i atârna
Departe la orizont,
Pe frânghie,
Să se-usuce încet...
Astă-seară a fost cald şi senin,
Toate stelele aveau pahare de vin
Şi-mi dădeau să gust puţin
Şi mie...
Între timp, tu dormeai...
Spune-mi despre tine
Lucruri cât mai puţine,
Lasă-mă să le ghicesc,
Să le inventez,
Să le potrivesc...
Dacă mai crezi cât de cât în minuni,
Să te văd trei zile, să nu te văd trei luni,
Şi s-o luăm iar şi iar
De la capăt...
Spune-mi, cum ţi s-ar părea?
Eu te vreau mereu
În colţişorul meu,
Să fii lângă mine
Şi să-ţi fie bine...
(Alexandru Andries)